Tinuta barbatului in biserica

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Tomita

Asa este..cuvantul decenta are limite diferite pentru fiecare din noi...

Variabilitatea limitelor decenţei nu este individuală, ci există limite social acceptate pentru o anumită epocă.

În cazul femeilor, fusta trebuie să acopere, cel puţin parţial, genunchii, iar cămaşa (sau rochia ori tricoul), umerii. Sincer, nu mi se pare ceva irealizabil.

Dacă o femeie trebuie să meargă la nuntă regală la curtea Angliei, rochia de bal este obligatorie (iar pentru bărbat: smokingul este minimul necesar, în timp ce fracul este recomandabil). Aici, deşi Cel care ne cheamă este Împăratul Împăraţilor, ţinuta aşteptată ne lasă mult mai multă libertate de alegere: tot ce trebuie este ca noi să avem pantaloni lungi, iar ele fuste până la genunchi. Dar, iată că şi asemenea limite le socotim ca prea constrângătoare şi spunem: "prea multă etichetă!". Nu ar fi normal ca regina Angliei să ne primească la nuntă în tricou şi în slapi ? Nu ar fi normal să mergem la Sf Liturghie în cămaşă de noapte şi cu bigudiuri, ori în bikini şi cu părul ud ?

"Bine, bine, dar Dumnezeu ne primeşte aşa cum suntem ! Limitele acestea sunt făcute de oameni !" parcă aud spunându-se de către unii. Lor, le răspund că Dumnezeu acţionează prin oameni. Limitele date de Biserică sunt limitele date de Dumnezeu, fiindcă Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu. Ştim şi din Biblie că Dumnezeu vrea respect din partea noastră. Nu numai respect interior, adică să-L respectăm "în inima noastră", ci şi respect formal. Ştim asta din multe locuri. "Descalţă-te !" îi spune lui Moise, când se arată ca Rug Aprins. Pentru oamenii acelei epoci, descălţarea era o formă superioară de arătare a respectului, rezervată de obicei suveranilor. De asemenea, vestimentaţia Marelui Arhiereu, care intra o dată pe an în Sfânta Sfintelor, nu este lăsată la voia întâmplării. Tot aşa, nici preoţii de azi nu se îmbracă fiecare cum vrea muşchii lor la slujbă, ci potrivit celor prescrise de ritul lor. Răsăritenii, cu felon şi epitrahil. Apusenii, cu alba şi stola. De ce, atunci, noi, laicii, să ne îmbrăcăm cum vrea muşchii noştri ? Cât scandal ar stârni un preot care ar îndrăzni să ţină Sfintele în mână fiind îmbrăcat în blugi ! Dar noi, de ce să credem că suntem îndreptăţiţi a ne apropia de Ele în şort ?