Sa nu-l ispitim pe aproapele nostru

În prealabil postat de ovidiu b.

Chiar şi această atitudine este o dovadă a smereniei.

Lupt sa o dobandesc si recunosc ca imi este destul de greu. Asa cum am scris pe alt topic destinat portului popular, in copilarie si chiar in tinerete am cantat cantece lumesti. M-am umplut, insa, de o mandrie mare care mi-a adus destule necazuri. Abia cand m-am imbolnavit zdravan mi-am schimbat gandul de a deveni vedeta. Cu ajutorul unui calugar, insa, mi-am observat mandria.

Cantarile duhovnicesti le-am descoperit mai tarziu. Dar si pe acelea eu le cantam cu mandrie, fiind atenta numai la vocea mea, nu si la continutul cantarilor. Doar cand am o stare duhovniceasca mai buna, in post, traiesc ceea ce cant.

Cand am cantat prea tare, am ispitit, caci am enervat pe cineva care prefera un ton mai domol. Acum cant incetisor, in general. Asta e inca o lectie primita.