Sa nu-l ispitim pe aproapele nostru

Cand cercetam cu atentie, vedem de cate ori am fost o surse de ispite, chiar fiind mireni.

Daca o femeie se imbraca prea elegant, se umfla de mandrie si le poate pune pe alte femei in situatia de a o invidia, iar pe barbati de asemenea ii poate sminti.

Daca un om se lauda ca are bani, poate duce in ispita pe unul care sufera de pacatul lacomiei.

Cand suntem trufasi, dispretuitori sau sarcastici, putem starni mania aproapelui nostru. Smerenia singura ne poate pazi de pacatul de a-l ispiti pe aproapele nostru. Iata de ce e atat de importanta.

Dar una e sa vorbesc despre smerenie si alta e sa o am.

În prealabil postat de antoniap

Dar una e sa vorbesc despre smerenie si alta e sa o am.

Chiar şi această atitudine este o dovadă a smereniei.

În prealabil postat de ovidiu b.

Chiar şi această atitudine este o dovadă a smereniei.

Lupt sa o dobandesc si recunosc ca imi este destul de greu. Asa cum am scris pe alt topic destinat portului popular, in copilarie si chiar in tinerete am cantat cantece lumesti. M-am umplut, insa, de o mandrie mare care mi-a adus destule necazuri. Abia cand m-am imbolnavit zdravan mi-am schimbat gandul de a deveni vedeta. Cu ajutorul unui calugar, insa, mi-am observat mandria.

Cantarile duhovnicesti le-am descoperit mai tarziu. Dar si pe acelea eu le cantam cu mandrie, fiind atenta numai la vocea mea, nu si la continutul cantarilor. Doar cand am o stare duhovniceasca mai buna, in post, traiesc ceea ce cant.

Cand am cantat prea tare, am ispitit, caci am enervat pe cineva care prefera un ton mai domol. Acum cant incetisor, in general. Asta e inca o lectie primita.