Mantuirea

Isi verifica inconstient noile convingeri si incearca sa afle astfel ceva mult mai profund si dureros, adunat cu anii... Probabil multi dintre noi facem acelasi lucru. Nu doar pe forum.
De aceea, cata vreme ma tin nervii si cata vreme nu se incalca minimalele reguli ale forumului si cata vreme am o oarecare satisfactie din discutiile astea, voi continua din cand in cand sa imi exprim punctul de vedere. Nu am nimic personal cu Adriana, ba mai mult ma ajuta sa iau contact cu lumi noi si necunoscute... Pe care le consider omenesti, desi citatul camuflat mai sus e din StarTrek.
Partea cea mai buna e ca incep sa imi amintesc ceva: convingerile irationale profunde sunt aparate pana in panzele albe. De ce? Omul are setata teama adinca (si falsa) ca daca ar ceda si ar accepta ca a gresit, atunci ar pieri instantaneu. E o groaza de moarte aici, infantila, nerealista, care ne tine pe toti prizonieri ai unei iluzii sau alteia. De obicei noi oamenii avem mai multe lanturi, nu doar unul. Asa am aflat pana azi, asa ma cunosc si pe mine. Nu imi mai fac iluzii privind metanoia... Nu e deloc la indemana oricui, precum se sustine in catehismul de masa... Gogosi de adormit Mitzura...

Adriana insa imi e de mare folos deoarece eu reincerc sa invat umilinta. Si nimic nu e mai umilitor decat sa duci poverile altuia, cu rabdare si dragoste de aproapele. Ehe, dar eu am mult de cerut lui Dumnezeu pe tema asta... Mare nevoie de modestie am eu. SI iata, Adriana, prin modul in care nu face clickul, ma ajuta in exercitiile mele chinuite. Nu pot decat sa-i fiu recunoscator. Am ce invata despre mine, cu sprijinul ei incomod. O iau ca pe o tocila a asperitatilor mele nebunesti si grotesti.

In rest, scrie multe lucruri bune, cand nu se pierde singura in dueluri barbatesti. Dar, deh, nu-i nimeni perfect, nici macar femeile feministe, rebele...