Pacatul si Iertarea

[Mosh-Neagu]

Incercand sa fac bilantul anului ce se incheie, am cautat sa revad anumite momente si astfel sa incerc sa mai indrept cate ceva daca inca se mai poate. Gandul ca intr-un fel sau altul am provocat o suferinta (deci un pacat) pentru care nu mi-am cerut iertare, parca atarna greu acolo undeva...
Astfel mi-a cazut sub ochi conflictul de pe acest thread. (E foarte ciudat cum, orice incercare de a pune bazele unei idei ziditoare, este curand zguduita din temelii, ramanand doar praf si ruine! In timp ce alte threaduri despre sex, politica, teorii si paralele intre religii, se rostogolesc precum un tavalug, facand multe victime, pana cand ajung sa fie inchise, pentru ca aproape instantaneu sa ia fiinta altele cam cu aceiasi tinta!)

În prealabil postat de zaharia_2009

Citind postarea din deschidere, mi-a placut modul cum este formulata si m-am gindit sa postez si eu ceva in cel mai serios spirit ortodox .
Dar imediat mi-am adus aminte de cohorta marturisitorilor falsi, dupa ureche, si mi-am schimbat gindul . Deci am sa postez aproape serios dar alambicind si denaturind usor invatatura si marturisirea ortodoxa . Asadar :

Frate draga, pai orice pacat am fi facut noi , este destul ca sa ne pocaim si gata... suntem iertati . Si daca suntem iertati, pe cale de consecinta , ni se sterge si pacatul . Si daca si pacatul ni s-a sters ne si impartasim cu Sfintele . Si daca suntem si impartasiti ... iete , gata raiul !!! Asta in mod sigur ! Cine indrasneste sa contrazica invatatura crestina, sa intervina !
Pai nu ne spune , nu stiu care sfint parinte, ca nici macar nu suntem noi in stare sa gresim atit de rau si mult cit poate Dumnezeu sa ne ierte ?!?! Si asta nu este minciuna !
Si la urma urmei care mai este rostul lui Dumnezeu decit iubirea nemarginita fata de zidirea sa ? Pina la urma tot ne va ierta si ne va lua la El in rai . Si stim asta sigur , mai ales ca El insusi ne-a invatat sa iertam aproapelui cite 70 de 7 ori (sau invers), si daca noi facem asa care suntem mici pai atunci El, nu este clar ca ne iarta totul .
Degeaba incerci tu frate sa spui ca pacatele ramin precum tatuajele pe om deoarece sfintele canoane si sfintii parinti care le-au intocmit nu au mintit cind au spus ca un pacat marturisit , deslegat si iertat , este gata ... s-a dus la gunoi, nu mai exista, am tras apa si am scapat de el ! Cum sa ramina asa, o umbra a lui pe trupul nostru ?
Nu, nu, eu nu cred asta ! Eu cred in iubirea si puterea de iertare a lui Dumnezeu mai ales ca suntem zidirea Sa si mai ales ca El este culmea Iubirii.
Dupa sfinta spovedanie suntem curati ca lacrima caci atunci ce sens ar mai avea aceasta taina daca ar da rateuri !
Se poate sa gindim asa ?!

Iar apropos de binomul pacat-iertare , putem spune despre iertare ca daca noi iertam gresitilor nostrii (precum in ,,Tatal nostru") cu siguranta si Tatal Ceresc ne va ierta totul . Pai si ce , noi nu iertam totul aproapelui nostru pina la urma ?!?!

Deci chestia cu pacatele ar fi fost grava daca nu ar fi existat Dumnezeu , dar cum El exista atunci automat a intervenit si cea cu iertarea si lucrurile s-au reglat de la sine si putem spune cu siguranta ca Raiul este sigur al nostru !


NB : 1. intr-un registru f.f. serios frate, imi poti spune cite erezii am strecurat eu in postarea mea ??? si ca mai ales asemenea greseli se fac pe forum zilnic cu nemiluita !
2 in functie de evolutia discutiilor pe thread am sa dau insa si un raspuns serios care va viza faptul ca desi iertate si deslegate pacatele, ele lasa totusi o amintire pe sufletul omului asa cum lasa petele de singe pe halatul alb si nespalat bine... pete eterne. Aproape toti sfintii au avut asa ceva(evident , gravitatea depindea de la unul la altul) si pt aceasta si le-au plins toata viata ! De pacate ne vatamam mereu dar de umbra lor nu mai scapam nici o data , lucru hotarit de Dumnezeu spre multa noastra smerenie !

Ma intreb, cum s-a intamplat de m-am lasat dus de val? In felul tau caracteristic, (dealtfel m-ai si avertizat din start) ai scos in evidenta cat se poate de clar nuantele ce se cereau a fi punctate. Iar eu m-am legat de... "cohortele" la care faceai aluzie, aproape neluand in seama intregul ansamblu de idei...
Cred ca cel mai mare paradox al fiintei umane este acela ca, cu cat se crede mai destept, cu atat e mai inselat (ca sa nu spun mai prost). Daca macar ar incerca sa vada in cel de langa el "un frate", tot ar mai fi ceva, fiindca ar fi macar tentat sa-i respecte punctul de vedere, fara sa-l suspecteze de rautate...
Vorbim de iertare... Si nu oricum, ci de 70 de ori cate 7. Practic la nesfarsit... Dar putem face asta? Celui ce ne greseste repetat, oare de cate ori suntem noi in masura sa iertam? Bine, ideea este ca cel ce greseste, sa-si mai ceara si iertare, pentru a-si face... loc pentru o noua greseala!...
Si iarasi il aduc in discutie pe Parintele duhovnic: "Trebuie sa iertam, fiindca altfel, la fiecare rugaciune domneasca, ne cerem noi insine osanda cand rostim ~...si ne iarta noua, precum si noi iertam~ Toti gresim si avem nevoie de iertare. Pe care o vom primi numai daca oferim iertare la randul nostru si nu altfel."

În prealabil postat de zaharia_2009

De pacate ne vatamam mereu dar de umbra lor nu mai scapam nici o data , lucru hotarit de Dumnezeu spre multa noastra smerenie !

A mai trecut un an peste noi... Poate am mai invatat ceva... Fie ca anul care vine sa ne aduca dragoste si pace, iar cei mai mari dusmani ai nostri sa ne fie propriile noastre slabiciuni; sa ne dea bunul Dumnezeu ochi sa ni le putem vedea.

Tuturor le cer iertare pentru orice remarca spusa mai nelalocul ei.
La multi ani, fratilor!