Harul

[dobrin7m]

"De ce harul Sfântului Duh lucrează astfel? De ce nu îşi revarsă din primele clipe
mângâierile asupra sufletului care îl caută pe Domnul, mai ales că aceste ispitiri servesc
uneori ca piatră de încercare pentru un suflet neexperimentat şi slab?
În general vorbind, la aceasta există un singur răspuns. Desigur că nu se poate lucra
altfel pentru convertirea şi îndreptarea păcătosului, dacă înţeleptul har dumnezeiesc alege
această cale şi nu o alta. Înţelepciunea lui Dumnezeu şi-a pus parcă drept lege neabătută să nu
împlinească imediat făgăduinţele făcute, ci după o încercare destul de îndelungată şi uneori
deosebit de anevoioasă. Lui Avraam i s-a făgăduit înmulţirea urmaşilor ca stelele cerului şi ca
nisipul de la marginea mării, dar apoi i s-a poruncit ca însăşi sămânţa făgăduinţei să o aducă
jertfă Celui Care i-a dat făgăduinţa. Lui Iosif, visele îi vesteau slava şi înălţarea deasupra
fraţilor săi, dar până atunci el suferă chinuri, este vândut în ţară străină şi e aruncat în temniţă.
David este uns pentru împărăţie încă din tinereţe, dar câtă ocară, câtă prigoană şi câte
primejdii nu a îndurat până la dobândirea coroanei împărăteşti! Aceeaşi lege, a încetinirii întru
ispitire, o respectă şi preaînţeleptul har, chivernisind mântuirea sufletului păcătos. Mari sunt
făgăduinţele harului, dar pentru dobândirea lor trebuie să te aşezi sub greutatea crucii."