Homeopatia, o noua inselare

În prealabil postat de celestial_pottery

Doamna, ma inclin infata dvs. Cata dreptate aveti! Medicul meu curant e un excelent homeopat, intre multe altele, si depun marturie ca m-a ajutat enorm cu tratamentul homeopat respectiv. Acum a plecat intr-o tara care chiar apreciaza profesionalismul si meritocratia inerenta acestuia, nu ca pe malurile Dambovitei. E de inteles. Oameni si pregatiri ca ale lui sunt margaritare, care in nici un caz nu sunt hrana de dat la porcii balcanismului si incompetentei. Asa ca eu caut cu luminarea un homeopat bun aici in Buc., sper sa gasesc, desi nu stiu daca de nivelul lui.

Va multumesc mult pentru cuvantul bun. Chiar nu ma asteptam. Si aveam nevoie. Cateodata parca as trai intr-un roman de Kafka.

Am intrat pe forumul crestin ortodox in 19 octombrie 2006. Atunci eram Volga. Cred ca am plecat de pe form in octombrie 2010 si timp de aproape 2 ani n-am mai citit nimic, niciodata de pe forum. Am citit doar articolele de pe site si tot ce am primit prin Newsletter prin bunavointa administratorului site-ului (de atunci si poate de acum), dar atat. Pe mine m-a ajutat extrem de mult tot ce am gasit pe site-ul www.crestinortodox.ro. Dar forumul m-a speriat si m-a intristat intotdeauna.

Primul meu mesaj pe forumul CO, pe care l-am recitit acum (eu am toate mesajele pe are le-am scris) era de năuceală. Nu ma asteptam. Si nu eram o copila: in 2006 aveam 58 de ani. Din tot ce traisem eu pana atunci, din tot ce ma invatase mama mea, Dumnezeu s-o odihneasca, din tot ce invatasem la Biserica noastra din cartier cand eram, copil; din tot ce am invatat dupa 1990 cand Dumnezu m-a ajutat si mi-a deschis drumul spre Biserica la care am mers vreme de 21 de ani si unde, tot Dumnezeu m-a ajutat sa-mi gasesc duhovnic; vedeam altfel ortodoxia si ortodocsii. Mai ales ca mama mea, romano- catolica, avea dragoste pentru ortodocsi (doar se casatorise cu un ortodox, si avea 3 copii ortodcsi si 5 nepoti ortodocsi).

Cand eram copii preotul nostru din cartier, parintele Spiridon Andreescu, Dumnezeu sa-l aseze cu dreptii, niciodata n-a incercat sa o convinga pe mama sa-si paraseasca credinta si era impresionat de felul in care se straduia ca noi, copiii, sa fim ortodocsi, asa cum randuise Dumnezeu. Si nici parintele (aici nu pot sa spun numele) de la Catedrala Baratie si apoi de la Catedrala Sfantul Iosif, sau mai tarziu de la Catedrala Sf. Maria) niciodata n-a incercat sa ne schimbe credinta. A existat un respect reciproc dat de Iubirea de Dumnezeu si de Iubirea de aproapele.
De aceea eu fac apel tot timpul la Iubire, pentru ca stiu ca asa a randuit Dumnezeu si eu n-am trait in ură intre cele doua Biserici.

Cateodata nu pot sa mai inteleg nimic.
Daca Mantuitorul Iisus Hristos era rastignit pe o colina mizerabila, plina de gunoaie si de miros de urina, era umilit (era rastignit gol, doar pictorii de icoane, din respect l-au acoperit); era gol intre doi talhari; daca suferea dureri de neimaginat si umilinte de neimaginat – fara sa fie vinovat – si oamenii il scuipau si-l batjocoreau, pentru ca asa e omul; si Mantuitorul Iisus Hristos spunea: << Iar Iisus a zis: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!“ >>(Luca 23,34).... Noi, oamenii, crestinii, de ce sa fim altfel?

Cred ca atunci, inainte de Revolutia din 1989, si crestinii, atati cati erau, erau mai aproape de Dumnezeu decat sunt acum. Poate ca n-aveam carti religioase , sau nu am stiut eu sa le gasesc sau pur si simplu, nu le-am cautat. Noi ortodocsii n-am avut sansa catehizarii care la credinciosii romano-catolici s-a facut intotdeauna. Atat cat puteau sa ne invete parintele nostru la Biserica sau parintii nostri acasa.

Eu am avut prima mea carte de rugaciuni in anul 1991. Mi-a adus-o fiica mea de la Manastirea Râmeți. Mama avea carti de rugaciune catolice, dar, cum bine stiti, chiar si Crezul (pe atunci) se deosebea mult de Crezul ortodox. Si nu e corect: ori una, ori alta.

Dar tineam ortodoxia ca si cum ar fi fost in firea noastra(cum spune parintele Rafail Noica). Nu ne chinuia problema nr. 1 a timpului de acum: daca trebuie sa ne impartasim des sau rar; nu tin minte sa fii ascultat vreodata Molitvele Sf. Vasile; (in care se pronunta de mai multe ori cuvantul cel rau decat cuvantul lui Dumnezeu). [Colegi dogmatici de pe forum, nu ma lapidati ca n-am spus-o eu, a spus-o parintele Adrian Fageteanu: <<citirea mai deasa (chiar de cateva ori pe zi) a Molitvelor Sfantului Vasile cel Mare si a altor exorcisme apocrife (suspect este ca in acestea se pomeneste mai des numele vrajmasului decat al Mantuitorului);>> (De ce cauta omul semne, minuni si vindecari paranormale?)] http://www.crestinortodox.ro/credint...ale-69813.html )

Va multumesc mult. Am avut o zi grea; si un cuvant bun, de incurajare, te ajuta sa nu cazi sau sa te ridici, daca ai cazut.
Dumnezeu sa va ajute si sa ne ajute pe toti.