Prietena mea este sectanta

[laurastifter]

În prealabil postat de guardian knight

Femeia trebuie sa-si urmeze barbatul ! E scris si in biblie ! Numai asa,prin acest sacrificiu in anumite aspecte,ea poate demonstra prin fapte, si nu prin vorbe,iubirea pe care o are !
Daca nu poate face acest mic sacrificiu, insemana ca nici iubire suficienta nu are ! Nu ?!
In schimb barbatul ai ofera fidelitate si credinta,sprijin si ajutor in orice situatie !
In orice relatie inter-umana fiecare trebuie sa dea ceva celuilalt !
O relatie in care numai unul da si lasa de la el in mai multe aspecte, iar celalalt nu face nici un compromis, e deja suspecta si falsa !

Femeia să-şi urmeze bărbatul... în privinţa credinţei?
Cred că, mai degrabă, fiecare dintre parteneri are datoria de a-şi păstra credinţa, respectând, în numele iubirii, convingerile celuilalt.
Dvs aţi scris atât de frumos şi pertinent argumentat, într-un mesaj anterior, că religia se cuvine a fi trăită ca liant între oameni şi că suntem datori de a păstra o atitudine tolerantă faţă de credinţele celorlalţi.
Dacă în relaţiile cu străinii avem această datorie sfântă (de a le respecta libertatea conştiinţei), cu atât mai mult (şi mai uşor) suntem datori să respectăm, cu grijă şi delicateţe, convingerile religioase ale celor dragi şi apropiaţi ai noştri.
Faptul de a-ţi părăsi credinţa nu este doar "un mic sacrificiu", credinţa fiind tot ceea ce o persoană religioasă are mai sfânt şi scump în viaţă.
De aceea, consider că, fără a face vreun compromis în privinţa credinţei proprii, putem continua o relaţie mixtă, prin bună înţelegere, toleranţă, profund respect faţă de libertatea de conştiinţă a celui/ celei pe care îl/ o iubim.
P. S. 1. Desigur, pot exista cazuri în care unul dintre parteneri se converteşte, din convingere personală, la credinţa celuilalt. În aceste situaţii, desigur că se va ajunge ca amândoi să aibă aceeaşi credinţă şi astfel orice posibilă neînţelegere va dispărea.
În schimb, dacă nici unul dintre cei doi nu îşi doreşte convertirea la credinţa celuilalt, consider că relaţia poate continua, pentru că "dragostea este binevoitoare, nu se mânie...". Dacă fiecare va şti să respecte libertatea de credinţă a celuilalt, atunci... unde ar mai fi obstacolul?... Pentru că, într-o iubire autentică, nu poate exista constrângere, şantaj emoţional sau concurenţă.
P. S. Tot în Biblie scrie că "bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă". Prin urmare, este posibil ca şi bărbatul să-şi urmeze soţia întru credinţă... :) Nu credeţi?... :)