Prietena mea este sectanta

[yvette]

În prealabil postat de guardian knight

Nu cred ca religia trebuie sa strice relatiile dintre oameni,daca acestea sunt foarte bune !!!

Numai niste minti inguste fundamentaliste pot face din religie motiv de galceava, lupta si neintelegere intre oameni !

Sa nu uitam ca, religia prost inteleasa de oamenii pacatosi,a dus in cursul istoriei la intolerante si razboaie sangeroase, in care oamenii si-au dat efectiv in cap la propriu in numele unei religii, prost intelese, ma repet !!!

Religia trebuie sa fie motiv de legatura intre oameni si nu de conflicte !

Dumnezeu a lasat formula triadica a crestinismului, cu cele trei ramuri ale sale :ortodoxia,catolicismul si protestantismul !
Cred ca este o atitudine gresita ca sa sutinem ca una din ele este mai buna decat alta, si e o atitudine inteleapta sa spunem ca sunt mai degraba complementare si sa le tratam in mod egal cu intelegere frateasca !!!

Dacă tu ai fi într-o situaţie asemănătoare-doi prieteni având religii diferite-ai accepta religia ei,în numele păstrării relaţiei dintre oameni, sau ai determina-o să treacă la religia ta?

[laurastifter]

În prealabil postat de yvette

Dacă tu ai fi într-o situaţie asemănătoare-doi prieteni având religii diferite-ai accepta religia ei,în numele păstrării relaţiei dintre oameni, sau ai determina-o să treacă la religia ta?

Există, în astfel de situaţii, inclusiv o a treia alternativă:
aceea ca fiecare să-şi păstreze credinţa sa, respectând-o pe a celuilalt.
Iar dacă s-ar pune problema ca unul dintre ei să se convertească la credinţa celuilalt, cred că unicul motiv, unica raţiune suficientă a unei asemenea opţiuni ar fi convingerea că acea credinţă este mai adevărată, mai profndă, mai autentică decât cealaltă.
Dacă m-aş îndrăgosti de un băiat neortodox, aş încerca să-i împărtăşesc gândurile, trăirile mele întru ortodoxie, cu scopul de a-l CONVINGE să se convertească.
În schimb, dacă aş şti că el vrea să devină ortodox nu din convingere personală, ci doar pentru a-mi aduce mie o bucurie (sacrificându-şi astfel convingerile proprii), i-aş propune să continuăm relaţia, păstrându-şi fiecare dintre noi credinţa ÎN CARE CREDE CU ADEVĂRAT; i-aş propune, adică, să rămână în credinţa lui.

[laurastifter]

Antiecumenism,
Doamne ajută!
În primul rând, această discuţie nu are nici o legătură cu facultatea şi cu stimaţii mei profesori (în majoritate preoţi şi duhovnici) pe care, dacă i-aţi cunoaşte, v-aţi modifica, în mod sigur, această percepţie total incorectă pe care o aveţi despre dânşii. Părinţii profesori teologi sunt persoane deosebite, creştini autentici şi preoţi cu vocaţie!
Acum, referindu-mă la ceea ce aţi scris şi citat, desigur că vă respect sincer punctul de vedere, deşi am, în mare parte, opinii diferite.
Despre relaţiile interconfesionale am mai postat numeroase mesaje aici, pe forum şi, de aceea, nu voi mai repeta ceea ce am scris pe alte topic-uri. Dacă aveţi curiozitatea de a şti ce gândesc în această privinţă, puteţi citi, de exemplu, primele pagini ale topic-ului "Aceleaşi realităţi pot fi privite din perspective diferite - îndemn la deschidere" - topic iniţiat de mine la rubrica "Biserica Ortodoxă în relaţia cu alte confesiuni".
Acum aş dori să fac doar câteva precizări în legătură cu materialele pe care le-aţi postat.
1. Părintele Stăniloae a participat multă vreme la dialogul ecumenic (chiar şi-n vremea comunismului a plecat în Occident cu acest scop, era mult respectat de către teologi protestanţi, catolici, el însuşi a studiat câţiva ani în Apus, pe când era foarte tânăr). Nu ştiu de unde şi până unde ar fi asociat sfinţia sa ecumenismul cu masoneria. Am găsit cândva, mai demult, o înregistrare în care părintele ar fi spus asta, dar autenticitatea înregistrării îmi pare îndoielnică (aşa, ca să mă exprim într-un mod diplomatic...). Mai exact, era vocea părintelui, dar nu se auzeau întrebările ce i se puneau, iar părintele spunea cam aşa: "da, asta da..." (ca şi cum, iniţial, chiar îi contrazisese pe cei cărora le acorda interviul), apoi sunetul de fundal s-a schimbat (se auzea, în a doua parte a înregistrării, un zgomot de fond care nu era la început, ceea ce-mi dă de bănuit că a fost tăiat ceva din înregistrare, sau au fost combinate înregistrări cu răspunsuri ale părintelui date în împrejurări total diferite, nicicum în acelaşi interviu) şi părintele spunea că "este produsus masoneriei", dar era imposibil să-ţi dai seama dacă se referea la ecumenism sau la altceva.
2. Duhovnicii au opinii diferite în această privinţă (a se vedea, de exemplu, poziţia părintelui Steinhardt, mărturisitor al lui Hristos în închisorile comuniste, care avea un mod de gândire ecumenic şi chiar se declara susţinător al cauzei ecumenismului; de asemenea, părintele Teofil Părăian, dar şi alţii) şi, oricum, vă sugerez să căutaţi, pe wikipedia, informaţii despre eroarea de argumentare (sofism) numit "apelul la autoritate" sau "argumentul autorităţii".
3. Multe dintre argumentele prezentate în materialele citate de dvs pot fi acceptate drept obiecţii la adresa relativismului religios, care este diferit de mişcarea ecumenică creştină.
4. În mişcarea ecumenică (mă refer în special la C M B), sunt acceptate doar confesiunile şi denominaţiunile care asumă dogma trinitară şi cea hristologică (mai exact, credinţa că Iisus Hristos este Domnul). Prin urmare, nu se urmăreşte realizarea unităţii cu antitrinitarienii, cu cei care ar nega dumnezeirea lui Hristos etc. Astfel, analogia cu arienii, sabelienii etc este total neîntemeiată, fiindcă acei eretici erau antitrinitarieni!!!
5. Participanţii ortodocşi la mişcarea ecumenică (cel puţin părinţii duhovniceşti pe care-i cunosc eu, participanţi de mulţi ani la dezbaterile teologice din anumite instituţii ecumenice internaţionale) NU urmăresc trădarea credinţei (Doamne apără şi păzeşte!), ci, dimpotrivă, mărturisirea acesteia şi căutarea a ceea ce a rămas ortodox în celelalte confesiuni, cu scopul clădirii unităţii pe baza dogmelor şi trăirii ortodoxe.
6. Ortodoxia nu este doar o confesiune, delimitată conceptual, geografic şi instituţional, ci şi un mod de trăire, "firea omului" (cum a spus atât de frumos părintele Rafail Noica) şi, de aceea, ea poate fi găsită, într-un anumit sens, inclusiv în modalităţile în care confraţii noştri catolici şi protestanţi înţeleg să-şi trăiască relaţia cu Dumnezeu.
Ar mai fi multe de spus... dar mă opresc aici fiindcă, am scris de atâtea ori şi la atâtea topic-uri aceleaşi idei, încât... :)
Ar fi atât de bine ca părinţii care au o atitudine critică faţă de ecumenism să-şi exprime opiniile fără a-i numi "trădători" şi "eretici" pe cei care împărtăşesc puncte de vedere diferite de ale lor.
O noapte binecuvântată vă doresc!
P. S. Nu ne mântuim prin noi înşine, nici prin confesiunea din care facem parte.
Nu ne mântuim nici prin instituţii, nici prin anumite învăţături sau practici.
Ne mântuim, însă, printr-o Persoană: Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, unicul nostru Mântuitor şi Viaţa cea adevărată, a Căruia este slava şi puterea-n veci!
Amin!

[Parascheva16]

În prealabil postat de laurastifter

Antiecumenism,
Doamne ajută!
În primul rând, această discuţie nu are nici o legătură cu facultatea şi cu stimaţii mei profesori (în majoritate preoţi şi duhovnici) pe care, dacă i-aţi cunoaşte, v-aţi modifica, în mod sigur, această percepţie total incorectă pe care o aveţi despre dânşii. Părinţii profesori teologi sunt persoane deosebite, creştini autentici şi preoţi cu vocaţie!
Acum, referindu-mă la ceea ce aţi scris şi citat, desigur că vă respect sincer punctul de vedere, deşi am, în mare parte, opinii diferite.
Despre relaţiile interconfesionale am mai postat numeroase mesaje aici, pe forum şi, de aceea, nu voi mai repeta ceea ce am scris pe alte topic-uri. Dacă aveţi curiozitatea de a şti ce gândesc în această privinţă, puteţi citi, de exemplu, primele pagini ale topic-ului "Aceleaşi realităţi pot fi privite din perspective diferite - îndemn la deschidere" - topic iniţiat de mine la rubrica "Biserica Ortodoxă în relaţia cu alte confesiuni".
Acum aş dori să fac doar câteva precizări în legătură cu materialele pe care le-aţi postat.
1. Părintele Stăniloae a participat multă vreme la dialogul ecumenic (chiar şi-n vremea comunismului a plecat în Occident cu acest scop, era mult respectat de către teologi protestanţi, catolici, el însuşi a studiat câţiva ani în Apus, pe când era foarte tânăr). Nu ştiu de unde şi până unde ar fi asociat sfinţia sa ecumenismul cu masoneria. Am găsit cândva, mai demult, o înregistrare în care părintele ar fi spus asta, dar autenticitatea înregistrării îmi pare îndoielnică (aşa, ca să mă exprim într-un mod diplomatic...). Mai exact, era vocea părintelui, dar nu se auzeau întrebările ce i se puneau, iar părintele spunea cam aşa: "da, asta da..." (ca şi cum, iniţial, chiar îi contrazisese pe cei cărora le acorda interviul), apoi sunetul de fundal s-a schimbat (se auzea, în a doua parte a înregistrării, un zgomot de fond care nu era la început, ceea ce-mi dă de bănuit că a fost tăiat ceva din înregistrare, sau au fost combinate înregistrări cu răspunsuri ale părintelui date în împrejurări total diferite, nicicum în acelaşi interviu) şi părintele spunea că "este produsus masoneriei", dar era imposibil să-ţi dai seama dacă se referea la ecumenism sau la altceva.
2. Duhovnicii au opinii diferite în această privinţă (a se vedea, de exemplu, poziţia părintelui Steinhardt, mărturisitor al lui Hristos în închisorile comuniste, care avea un mod de gândire ecumenic şi chiar se declara susţinător al cauzei ecumenismului; de asemenea, părintele Teofil Părăian, dar şi alţii) şi, oricum, vă sugerez să căutaţi, pe wikipedia, informaţii despre eroarea de argumentare (sofism) numit "apelul la autoritate" sau "argumentul autorităţii".
3. Multe dintre argumentele prezentate în materialele citate de dvs pot fi acceptate drept obiecţii la adresa relativismului religios, care este diferit de mişcarea ecumenică creştină.
4. În mişcarea ecumenică (mă refer în special la C M B), sunt acceptate doar confesiunile şi denominaţiunile care asumă dogma trinitară şi cea hristologică (mai exact, credinţa că Iisus Hristos este Domnul). Prin urmare, nu se urmăreşte realizarea unităţii cu antitrinitarienii, cu cei care ar nega dumnezeirea lui Hristos etc. Astfel, analogia cu arienii, sabelienii etc este total neîntemeiată, fiindcă acei eretici erau antitrinitarieni!!!
5. Participanţii ortodocşi la mişcarea ecumenică (cel puţin părinţii duhovniceşti pe care-i cunosc eu, participanţi de mulţi ani la dezbaterile teologice din anumite instituţii ecumenice internaţionale) NU urmăresc trădarea credinţei (Doamne apără şi păzeşte!), ci, dimpotrivă, mărturisirea acesteia şi căutarea a ceea ce a rămas ortodox în celelalte confesiuni, cu scopul clădirii unităţii pe baza dogmelor şi trăirii ortodoxe.
6. Ortodoxia nu este doar o confesiune, delimitată conceptual, geografic şi instituţional, ci şi un mod de trăire, "firea omului" (cum a spus atât de frumos părintele Rafail Noica) şi, de aceea, ea poate fi găsită, într-un anumit sens, inclusiv în modalităţile în care confraţii noştri catolici şi protestanţi înţeleg să-şi trăiască relaţia cu Dumnezeu.
Ar mai fi multe de spus... dar mă opresc aici fiindcă, am scris de atâtea ori şi la atâtea topic-uri aceleaşi idei, încât... :)
Ar fi atât de bine ca părinţii care au o atitudine critică faţă de ecumenism să-şi exprime opiniile fără a-i numi "trădători" şi "eretici" pe cei care împărtăşesc puncte de vedere diferite de ale lor.
O noapte binecuvântată vă doresc!
P. S. Nu ne mântuim prin noi înşine, nici prin confesiunea din care facem parte.
Nu ne mântuim nici prin instituţii, nici prin anumite învăţături sau practici.
Ne mântuim, însă, printr-o Persoană: Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, unicul nostru Mântuitor şi Viaţa cea adevărată, a Căruia este slava şi puterea-n veci!
Amin!

Acum Biserica Ortodoxa este formata din pareri si opinii? Asta e credinta ortodoxa? Pai asa, de ce ar mai trece oamenii la ortodoxie? Sa stea unde sunt, ca oricum se mantuiesc si e bine foarte. Asa cum zic ierhii ortodocsi ecumenisti din Apus celor care vor sa vina la ortodoxie. Parintele Calciu Dumitreasa a spus si dansul ca miscarea ecumenista este cel mai mare pericol pentru BO si ca este mana in mana cu masoneria. Si dansul a stat in SUA. Sau si el vorbeste prostii? Nu ai sa ma convingi ca miscarea ecumenista (ecumenica este cu totul altceva) este buna. Miscarea ecumenista nu a fost inventata de BO, stiti f.bine.
BO face din ce in ce mai multe compromisuri, iar celelalte culte nici nu se obosesc sa vina la Ortodoxie. Care e scopul pana la urma? Sa spunem ca, canoanele sunt invechite? Asta este facultatea de teologie din prezent? Asta invata? Cum sa fi ecumenist?

[laurastifter]

În prealabil postat de Parascheva16

Acum Biserica Ortodoxa este formata din pareri si opinii? Asta e credinta ortodoxa? Pai asa, de ce ar mai trece oamenii la ortodoxie? Sa stea unde sunt, ca oricum se mantuiesc si e bine foarte. Asa cum zic ierhii ortodocsi ecumenisti din Apus celor care vor sa vina la ortodoxie. Parintele Calciu Dumitreasa a spus si dansul ca miscarea ecumenista este cel mai mare pericol pentru BO si ca este mana in mana cu masoneria. Si dansul a stat in SUA. Sau si el vorbeste prostii? Nu ai sa ma convingi ca miscarea ecumenista (ecumenica este cu totul altceva) este buna. Miscarea ecumenista nu a fost inventata de BO, stiti f.bine.
BO face din ce in ce mai multe compromisuri, iar celelalte culte nici nu se obosesc sa vina la Ortodoxie. Care e scopul pana la urma? Sa spunem ca, canoanele sunt invechite? Asta este facultatea de teologie din prezent? Asta invata? Cum sa fi ecumenist?

Iar?... Nu-nţeleg ce legătură o fi având Facultatea de Teologie cu ceea ce discutăm noi aici.
Dvs aveţi duhovnic?
Ştiţi ce facultate a absolvit?
Teologia,
adică facultatea aceea în ai cărei profesori dvs nu aveţi încredere, deşi, cel mai probabil, nici nu-i cunoaşteţi.
Îi criticaţi, fără nici un fel de motiv, pe părinţii profesori de la Teologie, pe cei care-i formează pe toţi preoţii (evident, inclusiv pe duhovnicul dvs, în afara cazului în care sfinţia sa este dintr-o altă generaţie şi a avut alţi profesori) şi, în schimb, le acordaţi încredere unor bloggeri care, pretinzându-se apologeţi ai ortodoxiei (deşi, uneori, nici nu-şi menţionează numele reale), scot din context sau chiar compun ei înşişi texte antiecumenice şi le răspândesc pe net drept unicul adevăr revelat.
La Teologie, fiecare student are libertatea de a-şi exprima opiniile, convingerile. Nimeni nu vrea să ne influenţeze în nu ştiu ce direcţie, ci părinţii profesori ne-nvaţă doar: Noul Testament, Vechiul Testament, teologie patristică (patrologie, denumirea oficială a disciplinei), istoria Bisericii, teologie dogmatică (multă şi în mod riguros), morală, misiologie, drept canonic, spiritualitate (ascetică şi mistică) şi multe altele, toate bazate pe teologia autentic-ortodoxă.
Dacă sunt solicitaţi, dacă li se cere părerea în privinţa ecumenismului, desigur că dânşii răspund, dar niciodată nu încearcă să modifice convingerile vreunui student în această privinţă. Şi da, unii sunt ecumenici, alţii mai reticenţi. Opiniile sunt împărţite, ca şi aici, pe forum, nu este un curent generalizat, pe care să n-ai dreptul de a-l critica.
Acum cred că am răspuns într-un mod suficient de clar acestor obiecţii total neargumentate pe care le aveţi faţă de Facultatea de Teologie.
Şi înainte de a-i critica pe părinţii profesori de acolo, vă sugerez să participaţi la câteva cursuri de dogmatică, de exemplu, ca să vedeţi că nimeni nu modifică vreo dogmă şi nu se-ntâmplă absolut nimic din ceea ce încearcă anumiţi bloggeri să insinueze.
Acolo sunt oameni de bună credinţă, discută liber, iar învăţătura BO este predată aşa cum ne-a fost transmisă prin Revelaţia supranaturală. Da, mergeţi la câteva cursuri de Dogmatică, la Teologie (este permis, chiar dacă nu v-aţi înscris ca studentă) şi veţi vedea cât de mult se pune accentul pe teologia Sfinţilor Părinţi, pe definiţiile dogmatice ale Sinoadelor Ecumenice, adică exact pe acele aspecte în care dvs aveţi încredere şi pe care le promovaţi.
Chiar mă întristează şi mă deranjează să văd cum profesorii mei sunt criticaţi pe internet, fără nici un motiv, când cei care vorbesc astfel ar putea, foarte simplu, să-şi verifice informaţiile asistând la cursurile celor pe care-i critică.
În altă ordine de idei, întorcându-ne la tema discuţiei: canoanele disciplinare nu au nicidecum aceeaşi importanţă ca hotărârile dogmatice.
Canoanele au fost stabilite într-un anumit context, răspunzând nevoilor Bisericii într-o anumită epocă.
Şi părinţii duhovniceşti de astăzi (folosesc şi eu "apelul la autoritate", fiindcă, observ, e la mare căutare...) recomandă aplicarea canoanelor cu iconomie, potrivit discernământului duhovnicesc al duhovnicului. Dacă s-ar aplica toate canoanele strict, mulţi dintre cei convertiţi la credinţă la o vârstă mai înaintată (după ce au făcut adulter, avorturi etc), nu s-ar mai putea împărtăşi nici în eshaton. :)
Se poate spune acelaşi lucru despre dogme?
Putem spune că şi pe acestea le asumăm doar aşa, cu iconomie?
Nicidecum.
De ce?
Tocmai pentru că acestea, spre deosebire de canoanele disciplinare, sunt revelate.
O noapte binecuvântată să aveţi!
P. S. Din ce motiv sunteţi reticentă faţă de ideea de "părere personală"?
Dvs ştiţi ce-nseamnă, din punct de vedere etimologic, cuvântul "dogmă"? :)

[Florin-Ionut]

Laura,

În prealabil postat de laurastifter

Dacă s-ar aplica toate canoanele strict, mulţi dintre cei convertiţi la credinţă la o vârstă mai înaintată (după ce au făcut adulter, avorturi etc), nu s-ar mai putea împărtăşi nici în eshaton. :)

Totuși s-ar mîntui, nu?

De aceea sînt reguli atît de severe în Canoane, căci nu orice ticălos, necredincios, eretic, criminal șamd să se poată împărtăși înainte de a se pocăi la modul sincer și serios. Știu că au fost cazuri excepționale cînd oameni dintre aceștia au primit Împărtășania mai înaintea demonstrării pocăinței, dar iată că în final au dat dovadă de o convertire dusă uneori pînă la sfințenie.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de laurastifter

P. S. Din ce motiv sunteţi reticentă faţă de ideea de "părere personală"?
Dvs ştiţi ce-nseamnă, din punct de vedere etimologic, cuvântul "dogmă"? :)

"Părutu-ni-s-a nouă şi Duhului Sfânt ..."
Oare ce vrea să însemne?

[AlinB]

smerenie+litera de lege

[laurastifter]

În prealabil postat de Parascheva16

Acum Biserica Ortodoxa este formata din pareri si opinii? Asta e credinta ortodoxa? Pai asa, de ce ar mai trece oamenii la ortodoxie? Sa stea unde sunt, ca oricum se mantuiesc si e bine foarte. Asa cum zic ierhii ortodocsi ecumenisti din Apus celor care vor sa vina la ortodoxie. Parintele Calciu Dumitreasa a spus si dansul ca miscarea ecumenista este cel mai mare pericol pentru BO si ca este mana in mana cu masoneria. Si dansul a stat in SUA. Sau si el vorbeste prostii? Nu ai sa ma convingi ca miscarea ecumenista (ecumenica este cu totul altceva) este buna. Miscarea ecumenista nu a fost inventata de BO, stiti f.bine.
BO face din ce in ce mai multe compromisuri, iar celelalte culte nici nu se obosesc sa vina la Ortodoxie. Care e scopul pana la urma? Sa spunem ca, canoanele sunt invechite? Asta este facultatea de teologie din prezent? Asta invata? Cum sa fi ecumenist?

Consideraţi că noi, creştinii ortodocşi, avem, sau nu misiunea de a mărturisi în lume valorile credinţei şi spiritualităţii Bisericii noastre?
Dacă da, atunci cum credeţi că le-am putea răspândi, mărturisi mai uşor:
a. închizându-ne în noi înşine, sau
b. prin dialogul cu cei care nu le cunosc (dacă le-ar şti şi înţelege, poate că, cel puţin unii dintre ei, şi le-ar asuma)?
Această mişcare a apărut în Occident, în cadrul protestantismului şi ei ne-au invitat să participăm; iată un prilej minunat, pentru noi, de misiune ortodoxă printre confraţii de alte confesiuni.
Ei înşişi, aşadar, şi-au manifestat dorinţa de a ne cunoaşte şi înţelege credinţa, teologia, spiritualitatea.
Minunat, nu-i aşa? :)

[AlinB]

În prealabil postat de laurastifter

Consideraţi că noi, creştinii ortodocşi, avem, sau nu misiunea de a mărturisi în lume valorile credinţei şi spiritualităţii Bisericii noastre?
Dacă da, atunci cum credeţi că le-am putea răspândi, mărturisi mai uşor:
a. închizându-ne în noi înşine, sau
b. prin dialogul cu cei care nu le cunosc (dacă le-ar şti şi înţelege, poate că, cel puţin unii dintre ei, şi le-ar asuma)?

Exista si forme bolnave ale dialogului.
Acelea in care zicem mai mult ca ei si mai putin ca noi.

Desi a zice ca noi si deloc ca ei, ecumenistii o pot considera o infractiune si "opozitie la dialog" cred ca e atitudinea cu care nu poti gresi, cel putin atat timp cat o faci cu diplomatie si cordialitate (agresivitatea gratuita si neprovocata este altceva).

Această mişcare a apărut în Occident, în cadrul protestantismului şi ei ne-au invitat să participăm; iată un prilej minunat, pentru noi, de misiune ortodoxă printre confraţii de alte confesiuni.
Ei înşişi, aşadar, şi-au manifestat dorinţa de a ne cunoaşte şi înţelege credinţa, teologia, spiritualitatea.
Minunat, nu-i aşa? :)

Eu am observat altceva si anume ca au mai putin sau deloc nevoie sa ne cunoasca pe noi si mai mult sau aproape doar sa se prezinte pe ei.

Avem si exemplu aici pe forum, (fostii) colegi romano-catolici care au demonstrat in multe randuri ca stiu tot despre ortodoxie (in varianta lor) dar nu-si pot controla nevoia de a ne informa inclusiv despre ceea ce nu ne intereseaz de nici o culoare despre romano-catolicism - pana la partidele de fotbal dintre episcopi sau ceva de genul si binenteles putin sau mai deloc despre falsa unitate din cadrul BRC, schisme, deraieri care intr-adevar sunt un lucru interesant mai ales ca fatza oficiala este cea a unei depline comuniuni in jurul "Sfantului Parinte".

Despre cei neoprotestanti nu mai zic ca ar fi inutil, doar sper ca cei din afara nu sunt asemenea celor de la noi.

O singura floricica protestanta avem si noi pe forum, fata de care ,datorita culorilor in care e zugravita, majoritatea din noi nu avem nici o retinere in a fi ecumenisti :) cel putin atat timp cat nu se ajunge la discutii prea specifice ca in fond cam asta e ecumenismul, cat se rezuma la cantari, impreuna rugari si alte asemenea e ok, daca se ajunge la "a cunoaste pe celalat" sub aspecte de credinta, ies scantei.