Cum ar trebui

[AGabriela]

În prealabil postat de Solveig

Domnul zice: cel ce Ma iubeste face poruncile Mele; deci, iata, asta e calea; dragostea nu sta in sentimentalisme, ba chiar dimpotriva, e o deschidere si incredere catre Dumnezeu. Deci nu cred ca trebuie sa pornim de la ideea ca ar trebui sa ne sfintim instant.

Sub nicio forma nu pornesc de la ideea ca ma sfintesc instant: Daca as fi crezut asta nu as mai postat aici. Probabil incercam sa levitez :)

Da domnule, sunt deprimata. Si nu de ieri de azi, ci de ani. Sigur singura nu as fi putut rezista pana acum, dar totodata ma intreb daca fericirea exista, iar fericirea in niciun caz nu o atribui doar sfintilor, ci si oamenilor de rand care mai au puterea sa creada in Dumnezeu. Eu sunt la pamant. Si sa va spun si de ce. Pentru ca am vazut ca Dumnezeu lucreaza prin oameni, insa in momentul de fata nu exista un om caruia sa ii pese si de mine, catusi de putin.
Si da...caut un sot. Ce este gresit in asta? O sa imi spuneti ca este gresit ca sunt deprimata. Spune-ti-mi cum sa ies din starea aceasta, un lucru care sa functioneze cu adevarat, si poate, poate "se va prinde"
Sa il iubesc pe Dumnezeu inseamna si sa ma simt implinita. Unii oameni se simt impliniti doar iubindu-l si simtindu-se iubiti de Dumnezeu si au ales calea monahismului. Eu sunt departe de a alege aceasta cale, am ales calea casniciei, aceasta imi spune si inima si ratiunea, si ma pot simti implinita prin a sti si a mi se demonstra ca exista macar un barbat pe lumea aceasta caruia sa ii pese si sa vrea sa fie langa mine sufleteste. Poate sunt slaba dar de ce sa spun ca lucrurile stau altfel cand asta mi-e realitatea?