Nu mai știu cine zicea: nici lauda, nici critica nu ne este de folos, căci ne face să nu (mai) știm cine suntem...
Prefer însă comunicarea "la obiect"... cum să zic pentru a mă face înțeleasă?
Asta e, cu unii ne înțelegem mai bine, mai ușor, mai natural... fără eforturi... Avem afinități și, din păcate, mai avem și antipatii... Încerc să nu le adâncesc pe cele din urmă...
Și, cu rugămintea de iertare pentru că am stricat "puțin" atmosfera acestui topic, redau un gând "atipic":
"Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre sentimente, dragostele noastre, patemile noastre, urile și adversitățile noastre. Mă-ntreb: noi, la capătul vieții noastre, ce-am lăsa în afară? Bănuiesc că putem lăsa niște sentimente. Mai puțin de ură, întrucâtva de patemi dar... de dragoste mai ales." (Nichita Stănescu)
Last edited by Annyta; 26.02.2014 at 14:09:22.
|