Poezii preferate...

[Mihailc]

Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi.
La loc de păşune, acolo m'a sălăşluit,
la apa odihnei m'a hrănit,
sufletul mi l-a întors la sineşi.
El m'a călăuzit pe cărările dreptăţii
de dragul numelui Său.
Că chiar de voi umbla prin mijlocul umbrei morţii,
nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti;
toiagul Tău şi varga Ta, acestea m'au mângâiat.
Masă ai pregătit înainte-mi, de faţă cu cei ce mă necăjesc;
uns-ai cu untdelemn capul meu,
iar paharul Tău mă'mbată de parc'ar fi prea tare.
Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele
şi voi locui în casa Domnului întru lungime de zile. (Psalmul 22, versiunea Anania)

***

Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul şi mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina Numelui Său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.
Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.
Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele. (Psalm 23 versiunea Cornilescu)