Neuro-Spiritualitate

[leonte]

În prealabil postat de AlinB

Dar de ce nu urmarim sistematic binele, asta e o alta discutie si nu atat o problema neurologica cat una psihologica, de orientare.

Ingaduie-mi sa-ti demonstrez contrariul. Dar inainte ma declar in acord total cu urmatoarele afirmatii:

Orice credinta religioasa dezvolta,direct sau indirect, si un folclor adiacent intrucat imaginatia populara,de multe ori,incearca sa acopere cumva acele parti mai putin clare ale conceptiilor religioase... de multe ori,constiinta populara este mai apropiata de fantasticul imaginatiei...

La momentul cel mai avansat explicatia stiintifica si vechea interpretare populara coexista dar nu se mai intalnesc deloc... (adica ambele tabere se lasa coplesite de un atasament grosier care devine incapatinare, apoi se starneste un duh de impotrivire una fata de cealalta, incat fiecare tabara o acuza pe cealalta ca bate campii; duhul de impotrivire o fi al Sf. Treimi?)

Mai puțin evidentă, însă, este realitatea harului, și poate că există riscul ca acesta să fie confundat cu niște manifestări ale psihicului, venite de la trup.
Nu este ușor să faci deosebirea între ceea ce-ți vine de la trup și ceea ce-ți vine de la duh, când ambele se întâlnesc și se întrepătrund în suflet (psihic).

BINGO! EVRIKES!

Acesta este si scopul topicului: sa lamurim cele care vin de la trup, printr-o simpla concentrare psihica, de cele care nu au legatura, sau mai precis, cele care sunt mai presus de materie si de legile ei (legi care sunt scrise tot de Dumnezeu).

Conflictul dintre stiinta si credinta s-a nascut atunci cand arhimede a descoperit relatia dintre greutate, volum si forta cu care un lichid respinge un corp scufundat, facandu-l sa pluteasca. La vremea aceea, probabil ca exista un folclor numit tot in genul Sfanta Traditie, care explica faptul ca barcile plutesc tinute fiind de porunca lui Poseidon - zeul apelor- iar nu din pricina unui echilibru de forte ce functioneaza natural, oricat de moral sau de imoral ar fi carmaciul.

"Transfigurarea materiei", prin rugaciune este o formulare specifica unui om care nu cunoaste in mod precis ce se intampla in spatele acestui fenomen. Cum se face ca unii sfinti, despre care avem marturie clara pentru vietuirea aproape fara prihana, sunt mai putrezi cu trupul si mai putin aromati, decat alti cuviosi, care eventual au fost si insurati.

Va sugerez o comparatie intre moastele mucenicilor si ramasitele(pentru ca nu a fost canonizat) cuiva precum Ilie Lacatusul. Conform ierarhiei facute de sf. parinti, mucenicia este cea mai intalta treapta a sfinteniei, urmata de marturisitori si ceilalti... Cu toate acestea, mostele sf. Mare mucenic, Gheorghe sau Dimitrie sunt ... "de o calitate mai slaba" in ceea ce priveste integritatea, conservarea lor.
Singura explicatie posibila ar fi ca: ori clasificarea facatua de sfintii parinti este gresita, iar Dumnezeu judeca lumea dupa cu totul alte principii decat o fac bisericile, ori aspectul trupesc tine de cu totul alte fenomene decat virtutile sufletesti, iar raportarea la materie atunci cand Il cautam pe Cel nevazut este o inselare demonica. Eu zic ca este vorba despre ambele variante simultan. Adica, marturia transfigurarii trupesti, nu este o dovada apropierii de infailibil, iar judecatile lui Dumnezeu raman ca niste enigme, chair daca liderii religiosi de pretutindeni sustin contrariul.