Absenta oricarei baze patristice si/sau biblice pentru arderea "ereticilor" pe rug

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mirela.t

Cine stie să spună ce anateme au fost ridicate, si care au fost lăsate!?

De fapt, putin importa in cazul unei schisme. O anatema, ca masura medicinala, are sens numai cand bolnavul (aflat in stadiu avansat al bolii lui, de vreme ce o anatema e necesara) crede. Mai exact, el crede in faptul ca cel care pronunta anatema face obiectul mandatului lasat de Cristos privind legarea si dezlegarea.

De exemplu, faptul ca eu as putea fi anatemizat de mai marele Tibetului ma lasa rece. Imprejurarea ca acela a ridicat sau a mentinut vreo anatema asupra mea nu are, pentru mine, nici cea mai mica importanta. Dimpotriva, daca episcopul meu, a carui autoritate o recunosc, pronunta o anatema asupra mea, as privi lucrul acesta cu cea mai mare seriozitate si, cu mult cutremur, as cerceta unde am gresit.

In concluzie, ridicarea anatemelor ar face sens ca masura ulterioara reversiei schismei. Daca e act prealabil, nu e decat o masura diplomatica: persoanele anatemizate nu sunt frecventabile, pe cata vreme cu cei a caror anatema a fost ridicata te poti aseza la masa. La o masa a discutiilor, nu la o masa pe care e asezat Sfantul Potir.

Apropo, am fost socat vazand, duminica trecuta, la o slujba catolica (intr-o provincie franciscana din Franta) un preot ortodox, prezentat ca "parintele Simion" imbracat in reverenda si cu epitrahil de gat, impartasindu-se. Inca si mai socat am fost vazand ca se apuca sa distribuie Sfintele si credinciosi catolici se aliniaza spre a primi. Cred ca e ceva in neregula aici. E mai mult decat relativism confesional. Este necredinta. Sau, cel putin, e scapare din vedere a faptul ca "Sfanta Impartasanie" inseamna "Sfanta Comuniune" si ea nu e act premergator unirii Bisericilor, ci marcare publica si triumfala a ei. Poti ridica anateme ca masura diplomatica. Dar scopul impartasirii trebuie sa fie altul. Sau, in fine, asa vad eu lucrurile.