În prealabil postat de hasoj1
Am auzit si tot aud prin stanga si prin dreapta ca morala in afara contextului biblic n-are sorti de izbanda. Ceea ce ma intriga pe mine este de ce nu putem considera spre exemplu, indrumarea "sa ucizi este un pacat" ca "sa ucizi nu este un lucru favorabil". Spun asta pentru ca in conceptia unora, omul si-a definit bazele sa spunem, unui sistem moral, in urma unor observatii si deziderente de asigurare, garantie, ca mediul imediat lui sa fie in afara pericolului, ca de altfel si siguranta lui. Sau, observand ca faptele care aduc injurii, vatamari sau daune morale, sunt nefavorabile vietuirii in comunitate, omul spune ce e bine sa faci si ce e rau. Binele fiind conjectura in care omul nu este constrans, incatusat, liber sa se manifeste intr-un spatiu sigur si ordonat, in conformitate cu regulile privind neincalcarea acelorasi drepturi pentru ceilalti, iar raul fiind opusul. Ceea ce vreau sa subliniez este aceasta intersectie privind anumite aspecte ale moralei biblice si ale moralei omului. Poate va ganditi, pai uite, tocmai aceasta intersectie arata originea moralei omului. Dar de ce nu si invers? Plus ca, dupa cum bine stim, aceste tratate de o buna convietuire dateaza de mult timp, inca din timpurile Greciei antice, care a creeat sistemul de conducere democratic si a pus bazele drepturilor civice, inainte ca biblia sa fie un document usor de accesat, de verificat, de analizat, cum este in prezent, moment in care observam aceste intersectii. Care este opinia dumneavoastra? Cum va puteti pronunta privind aceasta problema si cum sfatuiti pe cei care inca se lupta sa gaseasca adevarul adevarat, comparand scriipturile si "restul", in aceasta privinta si nu numai( asa, ca sa va arat care este tendinta mea, desi nu sunt convins in totalitate) ? Ultima parte a intrebarii mi-o asum, chiar daca risc sa fi gresit locul unde trebuia sa fac acest apel.
|
21.11.2014, 17:45:01
Threaded Mode