Cum treci de depresie cu ajutorul rugaciunii

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de iustin10

Adica acolo unde sunt implicate valorile unui om,psihologia sa le recunoasca , nu sa le considere ca probleme.
Sunt convins ca asa se si intampla cand pacientul sau psihologul au macar unul din ei credinta .

Psihologia nu oferă o morală alternativă la unul sau altele dintre sistemele morale (axiologie, valori). Psihologia nu este o filosofie morală distinctă, ci o ştiinţă pusă în slujba omului, asemenea altor ştiinţe. Cum este ea folosită de oameni, în numele căror valori sau credinţe, pe mâna cui pică, a căror grupuri de interese - asta e deja o altă problemă. Valabilă şi pentru matematică, fizică, biologie ori astronomie ş.a.m.d.
Scopul psihologiei, ca domeniu al cercetării vieţii omeneşti, este: să cunoască psihicul omenesc (componentele, funcţionarea, legile/principiile, limitele etc.) şi personalitatea ca structură integrativă, să propună şi să susţină căile de dezvoltare psiho-comportamentală sănătoasă, să intervină în direcţia terapiei şi/sau a optimizării activităţii umane, să participe la educaţie prin oferta de cunoştinţe privind stadiile dezvoltării psihice, învăţarea, creativitatea, relaţiile inetrpersonale etc.
NU e nevoie să fii creştin pentru a fi psiholog bun. Un profesionist, indiferent de orientarea sa religioasă, va respecta întotdeauna sistemul de valori şi credinţe ale clienţilor săi. Noi nu schimbăm pe oameni cum vrem noi ci, atunci când oamenii solicită un anumit serviciu, îi ajutăm să îşi atingă scopurile spre care năzuiesc (să comunice, să coopereze, să înveţe, să depăşească anumite bariere, să se adapteze la medii pe care le percep dificile, să depăşească o pierdere sau o situaţie care pare insurmontabilă etc.).
MAI MULT, atunci când clientul solicită ajutor pentru lucruri care încalcă legile ţării sau drepturile omului sau când voieşte să îşi facă rău, noi avem dreptul şi datoria nu doar să nu îl ajutăm în direcţia rea, ci să colaborăm cu alţi oameni şi alte instituţii, inclusiv cu Poliţia sau cu alte instituţii ale statului, ori cu Biserica, ori cu alte organisme neguvernamentale/civile.
Avem o etică profesională pe care cred că Biserica o încuviinţează deplin.

Nu ştiu de unde prejudecata că psihologul este în conflict cu valorile creştine (în general sau ale clientului). Ai lucrat tu cu un psiholog care ţi-a încălcat credinţa?
Te-a forţat vreun psiholog, în cadrul unei relaţii profesionale, să renunţi la valorile tale şi să le îmbrăţişezi pe ale lui?
Eu mă mir foarte, dacă aud că ai trăit o astfel de experienţă.