Teologia eretica a lui N. Matsoukas si Teilhard de Chardin

[delia31]

În prealabil postat de bogdan81

Delia, si aici merita amintita o observatie foarte buna a ta,pe un alt topic, nu mai stiu care dar ideea era urmatoarea. Era controversa urmatoare : daca murim fiindca pacatuim sau daca pacatuim fiindca murim. Prima varianta, pe care ai sustinut-o si tu, respectiv aceea ca moartea este urmarea pacatului, este cea autentic crestina, sustinuta de apostolul Pavel si de traditia crestina. A doua varianta, sustinuta de unii teologi greci precum Matsoukas sau Nisiotis, dar si de Teilhard, si prezentata culmea, ca ortodoxa, este in fapt o novatie si este calchiata pe conceptia evolutionista.
Fiindca asa cum ai explicat si tu acolo, numai daca moartea este urmarea pacatului, numai atunci Crucea si Invierea au un sens. Cum vede insa Teilhard si teologia mai noua crucea ?
Pentru acesti teologi evolutionisti, crucea nu este altceva decat "durerile facerii" inerente evolutiei fapturii in drumul sau catre asa-numitul punct omega, de care vorbeste Teilhard.
In conceptia lor, Dumnezeu a creat de la inceput o lume a mortii si a suferintei inerente evolutiei, dar faptura se maturizeaza prin ele, iar aceasta maturizare plina de suferinta este de fapt crucea care duce catre punctul omega. Inutil sa mai spunem ca in aceasta interpretare crucea este total despartita de pacat. Mantuitorul nu mai moare ca sa ne rascumpere din robia pacatului care aduce moartea, ci moare fiindca isi asuma traiectul evolutiv al fapturii care presupune suferinta. Este o conceptie atat de eretica si de plina de uraciune incat ti se face parul maciuca.
Si asa cum am precizat deja, aceasta conceptie este prezentata de acesti teologi greci, Matsoukas, Zizioulas, Nisiotis, ca fiind adevarata conceptie crestina in opozitie, vezi doamne, cu catolicismul scolastic. Nimic mai fals. Conceptia parintilor bisericii este total straina de aceasta teologie evolutionista, pe care parintele Serafim Rose o califica cu dreptate ca anti-hristica si precursoare a anti-hristului.

Mersi de sinteza, Bogdan. Nu pot comenta punctual ideile celor mentionati de tine fiindca nu stiu in amanunt ce sustin acesti „noi teologi”. Nu am citit decat articole si fragmente de-ale unora sau despre unii din ei. Si chiar de-as fi la curent...sunt multe ramificatii.

Am intalnit in schimb, destui laici cu conceptii asemanatoare, dar macar pe ei nu-i ia nimeni in serios ca si formatori de opinie. Acestia au macar circumstante atenuante ca n-au studiat sistematic teologie de pot accepta pe nemestecate astfel de opinii care se bat cap in cap cu dogma Bisericii.

Si in loc sa vada care e sursa incongruentelor, mai bine arunca la cos tot ce tine de invatatura revelata, pe motiv ca e invechita, prafuita si not-updated.

Nu stiu exact cum o fi ajuns Matsoukas la concluziile pe care le zici, dar ele duc intr-adevar la niste consecinte pe cat de bizare, pe atat de eretice.

In conceptia unora, lumea intreaga e stricacioasa si muritoare, nu din cauza pacatului ancestral, ci fiindca Dumnezeu ar fi creat moartea, ceea ce e o super aberatie.

Unii sustin ca si daca omul n-ar fi pacatuit, tot ar fi urmat la un moment dat sa moara. Din ce cauza insa apare moartea in afara pacatului ? Mysterium... Teorii care intr-adevar neaga omul edenic, vietuirea in har si favorizeaza idei ca evolutionismul, migratia sufletelor si alte new-age-isme care fac inutila Intruparea, Crucea si Invierea. Si in fond Il fac inutil pe Insusi Intrupatul, Rastignitul si Inviatul.

Fiindca daca sustinatorii acestor conceptii admit ca Hristos e unul din Treime, intrebarea ar fi la ce foloseste lumii faptul ca si-a luat firea umana? Ca doar nu S-a intrupat pt. El Insusi, asa de plictiseala.

La ce foloseste lumii kenoza lui Dumnezeu si plonjonul Lui in lumea materiala?
Cum poate evolutia si ajungerea la acel punct omega sa iasa de pe orizontala istoriei si sa urce pe verticala transcendentei?

S-a shimbat ontologic cu ceva firea/specia umana si detinatorii ei ca urmare a Intruparii?
Ca daca nu, inseamna ca Intruparea a fost un moft metafizic al lui Dumnezeu fara consecinte radical ontologice asupra omului si lumii.
Iar Rastignirea, un circ fara bani, inutil, inept si sinistru. Invierea...o isprava care-L priveste strict pe El, fara reverberatii asupra umanitatii cazute, adevaratul mort care are nevoie de ea.

Invierea, daca nu o neaga, o considera inutila lumii si utila doar Lui Insusi, ca sa iasa din rolul de mort, si sa se intoarca de unde a venit, asa, ca un ultim act demonstrativ demn de un Deus ex machina din teatrul antic, patetic, aparut abracadabrant in scena dupa ce piesa s-a terminat si spectatorii au plecat.

Evident, inutila si Ecclesia, ca organism divino-uman al lui Hristos din coasta caruia izvorasc tainele datatoare de viata harica.

Este cumva acest soma-pnevmatikon, acest trup multi-ipostatic, tainic si transcendent al lui Hristos care e Ecclesia si care e in curs de alcatuire aici si acum, este cumva acesta punctul omega de care vorbesc evolutionistii teisti?

Sau e omul individual, de sine statator, evoluat si rafinat intelectual, mai bine zis updatat, care n-are nevoie de nimic din tainele Bisericii, fiindca e capabil sa ia singur legatura cu Dumnezeu si sa-si procure pe cont propriu vietuirea dincolo de mormant? Asta daca nu cumva consumerismul nu i-a anihilat de tot nelinistile metafizice legate de viata de dincolo.

La anti-religia asta se ajunge daca se neaga ideea de moarte ca urmare a pacatului ancestral si mai ales daca se neaga ideea de Inviere ca tamaduire ontologica a firii umane suferinde de boala numita thanatos si apoi inaltarea ei deasupra istoriei.

Daca la asta se ajunge, apoi, da, e o suma anti-hristica de erezii, de ti se face parul maciuca.
Scuze, daca am deviat.