Intrebare care ma pune pe ganduri

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Da, dar aceleasi imbogatiri se pot observa si in alte religii, nu numai in crestinismul ortodox. De aceea ziceam ca n-ai cum sa cunosti care este adevarata. Faptul ca pentru persoana proprie, religia ta este de un adevar absolut si simti asta prin suflet si trup, este alta treaba. Dar aceeasi motivatie o au si alti oameni, de religie diferita.

Dacă ai cunoaşte un strop din experienţa creştinului ortodox, ai înţelege că nu e vorba despre motivaţie şi religii, despre teorii şi concepţii etc. Astea nu sunt treburi care ţin de convenţiile intelectuale, de preferinţe şi gust etc.
Impresia că toate religiile sunt înşirate în acelaşi plan şi că sunt aceeaşi Mărie cu altă pălărie vine doar din necunoaştere. Ai auzit şi tu pe la şcoala ateistă pe care ai absolvit-o, pe la teveu, prin baruri şi prin marea presă lumească ideea asta cu egalitatea dintre religii şi, dintr-un spirit "obiectiv" şi dornic de "adevăr" ai sărit s-o îmbrăţişezi. Numai că te-ai cam grăbit, nebănuind că ai îmbrăţişat o minciună, o pânză artificială scornită din mintea unor alţi vieţuitori pe orizontală (unii destul de mlădioşi şi sâsâitori,ce-i drept) care au destule motive să o ţeasă la nesfârşit.
Nu ştii, nu cunoşti şi nu simţi, pentru că nu ai experienţa concretă a vieţii în Biserică.
Dar dacă, prin Harul Domnului, ţi s-ar lua perdeaua de preconcepţii străine de pe ochi şi nu ai mai fi orb, atunci te-ai mira şi, cu o anumită durere pentru semeni şi pentru propria ta viaţă de mai înainte, te-ai întreba: dacă aşa este Adevărul, de ce eu nu L-am cunoscut până acum? Şi de ce atâţia oameni încă nu Îl cunosc şi nici nu Îl vor cunoaşte vreodată?
La aceste întrebări şi la multe altele vei primi atunci răspunsuri pe măsura puterii tale de înţelegere şi a folosului de care te vei bucura tu şi cei care sunt în vreo relaţie cu tine, direct sau indirect.
Deocamdată însă eşti în afara cestiunii şi, desigur, te simţi bine aşa pentru că te-ai obişnuit cu condiţia orbului şi cu obrăznicia cu mască politicoasă a necredinciosului ateu. Dar înţelege că sunt şi lumi mai cuprinzătoare gătite pentru om! În Casa Tatălui nostru multe lăcaşuri sunt... Ţi-o spune unul care a cunoscut şi el temniţa întunericului, cândva şi care nu s-ar întoarce în ea pentru nimic în lume.
Dincolo de faptul că necredincioşii doar mimează logica şi bunul simţ, întrucât nu le pot duce niciodată mai departe de unele limanuri ale raţionalismului împietrit, ai putea cugeta într-o clipă de îndoială de sine că, atunci când unul îţi tot repetă în baza experienţei atât a orbirii cât şi a luminii că eşti orb, se cuvine să verifici cu atenţie ipoteza. Noi cei care am început să desluşim ceva prin pâclă, aşa am făcut. Aşa facem şi azi când scrutăm întunericul căruia i-am aparţinut şi noi cândva şi din care am fost scoşi prin Mila Domnului.
Caută să creşti, pentru a te ridica la oferta Vieţii, în loc să zaci în aceeaşi stare aşteptînd la nesfârşit să se micoreze Viaţa pe măsura ta. A făcut-o, nu-i vorbă, cândva, dar pentru că acea micşorare şi golire a avut preţ de Sânge şi, pentru că mai apoi a fost dăruit Duhul Sfânt, acum nu mai e timp de leneşă nepăsare ci doar de efortul căţărării şi al lepădării de moarte prin lepădare de sine. Căci dacă te complaci în sfidarea şi bagatelizarea Adevărului, dacă Îl aşezi pe Dumnezeu Întrupat în acelaşi plan cu oamenii şi cu idolii, nu doar că nu ai parte de nespusele daruri ale Lui încă de aici, dar vei primi, după dreptate, acel cutremurător (să nu fie!) "Facă-se voia ta!". Şi cum vei simţi şi gândi atunci când, săltat în planul Veşniciei, vei vedea că voia ta a fost să alegi o veşnică suferinţă în ciuda Celui Care şedea la uşa ta şi aştepta să renunţi la satisfacţiile facile ale mândriei?
Nu te cutremură, omule, ceasul morţii? Cât de nepăsător (anesteziat, oare?) poţi fi faţă de propria viaţă dacă priveşti ceasul acela al sfârşitului fără pic de cutremur, fără pic de speranţă... Să arunci la coş o întreagă viaţă de om doar pentru că îţi plăcea cum sună o idee rebelă şi seacă... Mă crucesc şi, iartă-mă că mărturisesc, spun "Doamne fereşte!".