Izbavirea israeliților

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Este foarte greu sa raspunzi pt ca oricine ar putea spunea :,, Iti este usor sa spui asta, sa te vad cum ai fi tu in aceea situatie".

Multi sunt sfintii lui Dumnzeu care au trecut prin situatii teribile. Sfintii "de care lumea nu era vrednica". Multi, culmea! l-au descoperit pe Dumnezeu tocmai ca urmare a acestor suferinte si cealalta parte a vietii lor Lui au dat-o. Toate cartile istorice ale VT se pot rezuma astfel: cum Il redescopera pe Domnul poporul sau la vreme de incercare si cum Il uita la vreme de belsug. Suferinta este un mare dar de la Dumnezeu. Este o sansa pe care ne-o ofera El pentru ca sa ne curete, pentru ca sa ne smereasca, pentru ca sa ne incerce spre a fi ca aurul lamurit in foc.

Unul din episoadele savuroase, aproape umoristice din Biblie este acela in care Iona, alt caz caruia Dumnezeu ii calca in picioare liberul arbitru punand sa fie inghitit de o dihanie marina si readus acolo unde trebuia sa fie, se aseaza la oarecare distanta, ca sa vada cum Dumnezeu va face praf cetatea Ninive. Dumnezeu face sa creasca miraculos de repede o planta (un vrej, poate) care sa-i faca umbra. Omul nostru se aseaza comod, la umbra si ferit, ca sa admire episodul "Sodoma si Gomora 3". Dar, iata ca un vierme distruge planta care crescuse atat de repede. Iona are cuvinte de repros fata de Dumnezeu, care i-a luat "planta lui".

Alta varianta este sa recitim "Harap Alb". Un preot ortodox a scris acea minunata poveste. Acolo, vedem cum cei doi frati mai mari ai lui Harap Alb o rezolva repede si comod: cand vad ursul, o taie inca de la inceputul basmului si intelegem ca au trait bine mersi. Dar, pentru Harap Alb, urmeaza niste incercari si niste suferinte crunte.