Izbavirea israeliților

[delia31]

În prealabil postat de GMihai

Doamna Delia, o intrebare foarte punctuala, la care as aprecia un raspuns concis si la obiect: faptul ca Dumnezeu nu poate fi prins si inchis inseamna automat ca nu este vinovat pentru nimic ?

S-ar putea sa nu considerati raspunsul meu concis si la obiect, dar eu cred ca Dumnezeu chiar isi doreste sa fie ''prins si inchis''. In temnita proprie a fiecaruia, aceea din adancul inimii, unde zacem legati in lanturile pacatelor, pentru a ne scoate la lumina. Cred ca chiar isi doreste sa-L prindem si sa nu-I mai dam drumul. :)

Dar cred ca daca am ajuns sa punem problema in acest mod, cum ca Dumnezeu e vinovat de raul din lume, s-ar putea ca finalul apocalipsei sa fie mult mai aproape decat ne place sa ne imaginam.

Parerea mea e ca atunci cand pornim de la prezumptia ca viata in trup este valoarea suprema, e aproape previzibil ca se poate ajunge chiar pana la a-L judeca pe Dumnezeu si a-L socoti vinovatul exclusiv pt. tot raul din lume.

O alta eroare de pornire e ca raul e tot una cu suferinta si moartea. In multe cazuri cand Dumnezeu ingaduie suferinta, El urmareste altceva, un alt fel de bine. Din pacate, cu totul de neconceput pentru cei orientati exclusiv pe cele vazute hic et nunc si nedispusi sa-si accepe nici macar propria cruce, mai mare sau mai mica.

Faptul ca in urma unor experiente de neimaginat si de neindurat de tipul experimentului Pitesti, unii au ajuns sa afirme cu toata bucuria ''Binecuvantata, fii tu inchisoare ca in iadul suferintei mi S-a descoperit Dumnezeu!'', nu face decat sa confirme cat de departe sunt judecatile omului de cele ale lui Dumnezeu.

Sa va intreb si eu ceva. In contextul presupunerilor dvs. (recente banuiesc?) despre vinovatia lui Dumnezeu, care credeti ca a fost motivatia pentru care Hristos si-a asumat vina si pacatele intregii lumi, inainte chiar ca multe din ele sa fi fost savarsite?