Izbavirea israeliților

[delia31]

În prealabil postat de GMihai

Şi. Pelerinule, un copil evreu care se îndreaptă împreună cu părinţii (sau după ei) spre camera de gazare de la Birkenau, ar putea să-şi însuşească şi el credinţa ta, exprimată în citatele de mai sus ?

Sau, să zicem, un tată care şi-a văzut copilul încă nenăscut, spintecat cu baioneta şi extras afară din pântecele mamei (sunt relatări în acest sens din Yugoslavia anilor 40);

E foarte frumos să credem că, în final, tot ce se întâmplă se întâmplă cu un scop final, mântuitor pentru toţi oamenii, aşa cum spui tu că crezi, dar, până una alta, există oameni care trec prin astfel de situaţi şi rămân marcaţi pe viaţă, cu sechele psihice, cu valorile iremediabil distruse, cu umanitatea alterată.

Trecând peste cele de mai sus, îţi mulţumesc pentru intenţiile bune. Nu te grăbi să îmi răspunzi, meditează o vreme la cele pe care le-am scris.

Uite, ceva, tot de meditat o vreme, in paralel, pentru a avea o perspectiva obiectiva.

În Vinerea Patimilor, 1714, Constantin Brancoveanu si fiii sai au fost ridicaţi de turci şi întemniţaţi sub zidurile cetăţii Edicule, in Constantinopol.

A urmat o judecată turcească. Vodă şi cu feciorii săi au fost, timp de trei luni, bătuţi, strînşi în cătuşe de fier, tăiaţi pe trup şi pe cap, arşi cu cleştele înroşit. În cele din urmă, li s-a hotărît moartea.

Numai în cămăşi, istoviţi de suferinţe şi dureri, legaţi cu lanţuri grele din fier, cu capetele descoperite şi desculţi, mărturisitorii întru Hristos călcau încet, cu nădejdea apropiatei biruinţe duhovniceşti şi a vieţii celei veşnice. Au fost aduşi în faţa sultanului Ahmed şi a trimişilor străini pe lîngă Înalta Poartă.

Ahmed a spus: „Ghiaur Brâncovene, eşti osîndit la moarte cu toţi feciorii tăi, dar te iert dacă spui şi unde este cealaltă avere şi dacă te laşi de legea ta şi treci la cea turcească!”.

Brâncoveanu a răspuns însă fără să stea pe gînduri: „Averea toată cîtă am avut tu mi-ai luat-o şi alta nu am. Iar de legea creştină nu mă las, căci în ea m-am născut şi am trăit, şi în ea vreau să mor!”.

După ce spuse acestea, s-a întors către băieţii lui: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe astă lume. Nu ne-au mai rămas decît sufletele. Să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea feţei Mîntuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sîngele nostru!”.

Sultanul turbă de furie auzindu-l vorbind aşa. Porunci mai întîi să fie tăiaţi copiii domnitorului, iar tatăl să stea şi să privească măcelul. Călăul reteză capul lui Constantin, fiul cel mare, apoi tăie capetele lui Ştefan şi Radu. Cînd veni rîndul lui Matei, băiatul cel mai mic, acesta începu să plîngă. Însă tatăl lui îi porunci cu blîndeţe să tacă şi să-i urmeze pe fraţii săi. Copilul înţelese. Îşi şterse lacrimile, suspină adînc, apoi îşi puse cuminte gîtul pe butuc. Apoi îi veni rîndul şi domnitorului, care bătu o cruce mare, evlavios, şi spuse: „Doamne, fie voia Ta!”. Sabia tăie fără milă.

Situatii similare cu cea expusa de tine, atitudini radical diferite. Ce anume face ca unii sa innebuneasca de durere, sa ramana marcati iremediabil cu sechele psihice, in timp ce ceilalti vad altceva dincolo de suferinta si hotarul mortii?
Acelasi tip de suferinta, pentru unii e spre moarte, iar pentru altii e spre viata.
Asa ca, think again, nu suferinta si nici Dumnezeu care o ingaduie ar fi de blamat.

...o fi sadism, ...o fi masochism, ...o fi alta forma de boala mentala?!

Cred ca e "boala" aceea de care zice Ap. Pavel: "cuvantul Crucii pentru cei ce pier e nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu".

În prealabil postat de GMihai

P.S. Exista, intr-adevar, un curent de gandire care nu pune semnul egalitatii intre suferinta si rau. Se numeste masochism. Atunci cand se refera la propria suferinta. Dar cand se refera la suferinta altora ? "Copilul meu a ars de viu. Multumescu-ti Tie, Doamne !" - o fi masochism, o fi sadism, o fi alta forma de boala mentala ?!

Stiu si eu un Tata al Carui Fiu a murit in chinuri groaznice, rastignit pe Cruce.
"Caci asa de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat a dat pe singurul Sau Fiu sa moara pentru ea".

...o fi sadism, o fi masochism, o fi poate iubire nebuna?