Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

Bunatatea mamei

(1)

Din punct de vedere al budhismului, indiferenta sau neutralitatea fata de celelalte fiinte este o atitudine gresita, non-virtuoasa. Cu atat mai mult, orice forma de agresivitate indreptata impotriva fiintei este considerata o violentare a insasi esentei budhadharmei.

Inima budhista este atenta, treaza, imbratiseaza cu dragoste toate fapturile.

Scopul suprem al efortului spiritual in budhism nu se limiteaza doar la salvarea proprie din oceanul suferintei samsarice, ci il reprezinta eliberarea si iluminarea deplina a tuturor fiintelor, fara exceptii.

Aceasta motivatie care anima toate miscarile interioare si exterioare ale budhistului se numeste bodhicitta.

Bodhicitta este o stare de rugaciune neincetata, patrunsa de o dragoste adanca, in forma compasiunii, pentru toate fapturile samsarice.

Bodhicitta este o stare sufleteasca care ia nastere in urma mai multor rationamente si contemplatii privind conditia existentiala a fapturilor samsarice in general, a omului in particular.

Bodhicitta este considerata virtutea virtutilor, forma in care se regasesc subsumate toate celelalte virtuti.

Un factor determinant pentru aprinderea, formarea acestei stari volitive interioare exceptionale, il reprezinta meditatia cu privire la bunatatea tuturor fiintelor.

Budhistul mediteaza nu doar la bunatatea lui Buddha Primordial, ci si la bunatatea fapturilor, aceasta din urma fiind considerata la fel de importanta ca si prima.

Unii lama considera ca meditatia cu privire la bunatatea fapturilor ar fi chiar mai importanta decat cea asupra bunatatii lui Budda Primordial, pentru ca fara aceasta caderea in egocentrism devine mai probabila. Egocentrismul dezbraca spiritualitatea de insasi esenta ei, credinta ramane doar la nivelul de credinta formala, un esec spiritual de facto.