Poate mama participa la botezul propriului copil?

[anastasia2008]

Pai cum mai alapteaza mama copilul daca nu are voie sa se atinga de el? Mi se pare absurd. Iar la botez mi se pare corect sa participe, daca i s-au citit rugaciunile. Doar e cea mai importanta persoana din viata copilului, nu?

În prealabil postat de anastasia2008

Pai cum mai alapteaza mama copilul daca nu are voie sa se atinga de el? Mi se pare absurd. Iar la botez mi se pare corect sa participe, daca i s-au citit rugaciunile. Doar e cea mai importanta persoana din viata copilului, nu?

Chiar si asa, cu ce-a gresit de n-are voie sa asiste la botez? Copilul ala nu e carne din carnea ei? S-a format si a crescut in pantecele mamei, a folosit sangele si sistemul imunitar al mamei, daca mama e "spurcata" atunci si copilul este, deci e absurd sa fie tinuti separat.

[Noesisaa]

Mama mi-a spus ca femeia ar avea sangerare? 40 de zile de la nastere, sau asa ceva, cine a nascut poate da informatii mai precise decat stiu eu.

Dar da, mi se pare aberant ce tot spun unii. Adica o femeia daca moare la nastere este considerata mucenita. Dar daca nu moare este considerata murdara. Ce o mai fi si asta si din ce obicei paganesc o mai izvori?

Si apoi, Rafaela, nu l-ai intrebat pe duhovnicul tau cum adica femeia sa nu isi alapteze, nici sa isi atinga copilasul atata timp? Eu nu vad ce femeie, cat ar fi ea de habotnica, ar accepta asa ceva. Adica mai mult de o luna sa nu ai de a face cu copilul tau. Sa nu mai spun ca daca nu il alapteaza o luna, sanii ei nici nu vor mai produce lapte, deci nu il va mai alapta niciodata. Ce dezastru pentru sanatatea copilasului! Si apoi poate ne lumineaza domnia sa, unde anume gasesti alta femeie care sa alapteze pe copilul tau? Ca doar ca sa poata alapta o femeie trebuie si ea sa aiba copilas mic, si mai rar care sa aiba atata lapte cat sa hraneasca bine doi prunci. Or astea nu mai mentioneaza Sf Canoane...

În prealabil postat de Noesisaa

Mama mi-a spus ca femeia ar avea sangerare? 40 de zile de la nastere, sau asa ceva, cine a nascut poate da informatii mai precise decat stiu eu.

Da, acele sangerari au loc pentru ca uterul se restrange in dimensiuni, revine la forma nromala pentru a primi pe viitor si alte sarcini. Tesutul din care peretii uterului sunt formati si de care a fost lipita placenta sangereaza. Aceste sangerari tin cateva zile, dupa care mai pot apare cu intermitenta, din cauza "rearanjarii" hormonale a organismului. Dar nu este nimic rau sau necurat in asta. E ceva absolut normal, previzibil si de dorit.

Altceva foarte important de stiu este ca mama produce cu cateva zile inainte si dupa nastere o forma foarte concentrata de lapte numita colostru. Acest lapte este concentrat deoarece nou-nascutul are un sistem digestiv inca foarte mic. Tot acest lapte ajuta nou-nascutul sa aiba primele scaune (meconiu).

Asadar este indispensabil ca mama sa-si alapteze fatul la foarte scurt timp dupa nastere, iar sangerarea post-natala este absolut normala.

[maniucu]

În prealabil postat de scrabble

Da, acele sangerari au loc pentru ca uterul se restrange in dimensiuni, revine la forma nromala pentru a primi pe viitor si alte sarcini. Tesutul din care peretii uterului sunt formati si de care a fost lipita placenta sangereaza. Aceste sangerari tin cateva zile, dupa care mai pot apare cu intermitenta, din cauza "rearanjarii" hormonale a organismului. Dar nu este nimic rau sau necurat in asta. E ceva absolut normal, previzibil si de dorit.

Altceva foarte important de stiu este ca mama produce cu cateva zile inainte si dupa nastere o forma foarte concentrata de lapte numita colostru. Acest lapte este concentrat deoarece nou-nascutul are un sistem digestiv inca foarte mic. Tot acest lapte ajuta nou-nascutul sa aiba primele scaune (meconiu).

Asadar este indispensabil ca mama sa-si alapteze fatul la foarte scurt timp dupa nastere, iar sangerarea post-natala este absolut normala.

Sunt perfect de acord.

[Rafaela]

Eu iarasi i-am adresat acele intrebari preotului meu duhovnic care ne framinta pe toti:
Raspuns:

Problema cu botezul într-adevăr, este complicată. Dar totodată, este mult mai simplu decât vi se pare.
În primul rând, nu sunt cumătri cei care sunt prezenţi cu toţii în biserică în momentul săvârşirii tainei (cântăreţi, epitrop, bunel, frate, servitoare şi pur şi simplu enoriaşi, care au intrat eventual în biserică). Sunt acele persoane, care sunt înscrise în foiţa dată preotului drept cumătri, care mărturisesc în locul copilului lepădarea de diavolul şi împreunarea cu Hristos, care mărturisesc cu gura lor, iarăşi în locul copilului, Simbolul de credinţă, care ţin lumânările şi se roagă în acel moment de faţă, fiind şi ei la rândul lor binecuvântaţi, prin rugăciunile săvârşite. Sunt cumătri acele persoane care se angajează în continuare să fie părinţi spirituali ai copilului, însărcinându-se pe sine cu datoria de a ajuta părinţii la educarea corectă, în spirit ortodox a finului nou primit prin Taina Sfântului Botez. Totuşi, aici este neapărată nevoie ca preotul să fie atent şi să cerceteze, ca să nu fie din aceeaşi familie (soţ - soţie sau viitori soţ - soţie), chiar înscrişi în listă, de altfel le este interzisă căsătoria. Cel mai bine să participe doar unul, pentru că prin taina cununiei, cei doi devin una, şi respectiv rolul de părinte spiritual de la un soţ se transmite şi la celălalt.
In ceea de priveşte Botezul. E nevoie de a înţelege corect că Biserica nu sa legat neapărat de cele 40 zile. Este vorba despre o dată simbolică, care de fapt ne aduce aminte de tradiţia iudaică, pe care a urmat-o şi Mântuitorul, conform căreia, pruncul nou născut trebuia adus la templu în a 40 zi. Intrarea în biserică a femeii în ortodoxie este legată în special de perioada de curăţire, prin care trece mama după naştere. Ştim destul de bine că perioada de curăţire se poate încheia fie mai devreme fie mai târziu. Dacă perioada sa încheiat în ziua a 6, poftim în cea de a 7 de săvârşiţi botezul după care se poate de citit şi rugăciunile de înbisericire a pruncului, cât şi împreunarea acestuia cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie.
În ceea ce priveşte botezul săvârşit de mamă. "Dacă nu se găseşte preot, (iar copilul este în primejdie de moarte), pe copiii nebotezaţi poate să-i boteze, fără a greşi, oricine este de faţă, chiar însuşi tatăl lor sau mama, sau altcineva numai să fie creştin" - Nichifor 45. Însă mama nu devine nănaşă, copilului său, pentru că în acel moment ea nu este primitoarea copilului, ci este săvârşitoarea tainei, ca să înţelegeţi corect, ea este preotul în momentul dat, dacă doriţi. Pe când rolul nănaşului este de a primi copilul, de a mărturisi credinţa, în locul copilului, după cum am menţionat mai sus.
Taina botezului este considerată validă, atunci când formula este rostită corect, de un creştin ortodox adică: „Se botează robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui (Amin) al Fiului (Amin) şi al Sfântului Duh (Amin)", de fiecare dată săvârşindu-se stropirea cu apă (în pustie, în caz de lipsă de apă şi de mare necesitate cu nisip). Iar după aceasta copilul este adus la biserică unde preotul urmează rânduiala de la scufundare şi mai departe, botezul propriu zis şi lepădările nemai repetându-le. Înger de pace!

În prealabil postat de Rafaela

Problema cu botezul într-adevăr, este complicată. Dar totodată, este mult mai simplu decât vi se pare.
În primul rând, nu sunt cumătri cei care sunt prezenţi cu toţii în biserică în momentul săvârşirii tainei (cântăreţi, epitrop, bunel, frate, servitoare şi pur şi simplu enoriaşi, care au intrat eventual în biserică). Sunt acele persoane, care sunt înscrise în foiţa dată preotului drept cumătri, care mărturisesc în locul copilului lepădarea de diavolul şi împreunarea cu Hristos, care mărturisesc cu gura lor, iarăşi în locul copilului, Simbolul de credinţă, care ţin lumânările şi se roagă în acel moment de faţă, fiind şi ei la rândul lor binecuvântaţi, prin rugăciunile săvârşite. Sunt cumătri acele persoane care se angajează în continuare să fie părinţi spirituali ai copilului, însărcinându-se pe sine cu datoria de a ajuta părinţii la educarea corectă, în spirit ortodox a finului nou primit prin Taina Sfântului Botez. Totuşi, aici este neapărată nevoie ca preotul să fie atent şi să cerceteze, ca să nu fie din aceeaşi familie (soţ - soţie sau viitori soţ - soţie), chiar înscrişi în listă, de altfel le este interzisă căsătoria. Cel mai bine să participe doar unul, pentru că prin taina cununiei, cei doi devin una, şi respectiv rolul de părinte spiritual de la un soţ se transmite şi la celălalt.
In ceea de priveşte Botezul. E nevoie de a înţelege corect că Biserica nu sa legat neapărat de cele 40 zile. Este vorba despre o dată simbolică, care de fapt ne aduce aminte de tradiţia iudaică, pe care a urmat-o şi Mântuitorul, conform căreia, pruncul nou născut trebuia adus la templu în a 40 zi. Intrarea în biserică a femeii în ortodoxie este legată în special de perioada de curăţire, prin care trece mama după naştere. Ştim destul de bine că perioada de curăţire se poate încheia fie mai devreme fie mai târziu. Dacă perioada sa încheiat în ziua a 6, poftim în cea de a 7 de săvârşiţi botezul după care se poate de citit şi rugăciunile de înbisericire a pruncului, cât şi împreunarea acestuia cu Hristos prin Sfânta Împărtăşanie.
În ceea ce priveşte botezul săvârşit de mamă. "Dacă nu se găseşte preot, (iar copilul este în primejdie de moarte), pe copiii nebotezaţi poate să-i boteze, fără a greşi, oricine este de faţă, chiar însuşi tatăl lor sau mama, sau altcineva numai să fie creştin" - Nichifor 45. Însă mama nu devine nănaşă, copilului său, pentru că în acel moment ea nu este primitoarea copilului, ci este săvârşitoarea tainei, ca să înţelegeţi corect, ea este preotul în momentul dat, dacă doriţi. Pe când rolul nănaşului este de a primi copilul, de a mărturisi credinţa, în locul copilului, după cum am menţionat mai sus.
Taina botezului este considerată validă, atunci când formula este rostită corect, de un creştin ortodox adică: „Se botează robul lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui (Amin) al Fiului (Amin) şi al Sfântului Duh (Amin)", de fiecare dată săvârşindu-se stropirea cu apă (în pustie, în caz de lipsă de apă şi de mare necesitate cu nisip). Iar după aceasta copilul este adus la biserică unde preotul urmează rânduiala de la scufundare şi mai departe, botezul propriu zis şi lepădările nemai repetându-le. Înger de pace!

Mi se pare foarte vag raspunsul. Poate cineva care a inteles sa-mi traduca si mie? Erau cateva intrebari pertinente si la obiect de care parintele nici nu s-a atins. Iar femeia tot necurata e considerata dupa nastere, si tot nu stim de ce.