argumente pentru dialogul ecumenic

[Maleahi]

Din păcate s-a întîmplat ca învăţaţii şi laicii din toate timpurile să-L identifice pe Dumnezeu cu biserica, iar pentru că decepţia lor faţă de instituţia care se pretinde a fi a Lui a fost aşa de mare, mulţi s-au dezis de amîndouă.

Chiar pe teren religios, necunoştinţa este într-o asemenea stare de nedescris, că rămîi uimit. Creştinismul, fără o legătură vie şi personală cu Hristos, a devenit o religie care, după cum susţin unii, este un opium pentru popor. Această prezentare trebuie să denunţe şi să descopere ceea ce este nebiblic şi numit, pe nedrept, „ creştinesc” , iar legendele religioase să rămînă ceea ce sînt, indiferent cît de veche este originea lor.

Nu Isus şi apostolii, ci criticii apologeţi şi exegeţii biblici sînt cei care s-au înşelat în decursul istoriei bisericii. Pînă în zilele noastre ei vorbesc şi scriu ceea ce le-au pus în gură predecesorii lor, care, la rîndul lor, au căzut în capcana înşelăciunii, fără să-şi dea seama de aceasta. Astfel ei îşi arată ignoranţa în ceea ce priveşte planul de mîntuire al lui Dumnezeu. Ei încearcă să prezinte cu convingere partea istorică, adică desfăşurarea greşită în cadrul creştinismului, în special în cel al bisericii universale, însă greşesc deplorabil cînd este vorba de Cuvînt şi de lucrurile din Împărăţia lui Dumnezeu. Ca creştin biblic nu poţi accepta totul tăcînd, dacă oamenii, care nu au nici un acces la Sfînta Scriptură şi la planul ascuns de mîntuire care ne-a fost descoperit, pun totul sub semnul întrebării şi vorbesc de cel mai mare fals, văzînd numai contradicţii peste contradicţii, după ce le-au răstălmăcit cum au vrut.