Tocmai mă zbat cu o problemă care nu ține nici de birocrația română, nici de legi, nici de altceva, ci de calitatea umană. Dar mai ales de CORUPȚIA din țara noastră.
Am trimis documente de aici de la Universitate ca să obțin un drept legal, legat de catedra mea din țară. Acum câteva minute am vorbit la telefon cu persoana pe care am împuternicit-o să depună o cere la Inspectoratul Școlar. Tanti de la registratură (pe care o cunosc și care mă cunoaște) i-a spus că nu e bună traducerea din franceză în română (dumneaei nu știe boabă de franceză!), și ar mai fi ceva în neregulă cu ștampila Universității din Franța! INCREDIBIL! În concluzie, nu a vrut să înregistreze cererea. E limpede că vrea așa, simbolic (

), o mică atenție, un cadou ceva...

Îmi vine să râd, dar și să plâng! Râsu-plânsu... Iart-o, Doamne, că nu știe ce face! Atât îmi spun în sinea mea și merg mai departe insistând ...