Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?

[Noesisaa]

În prealabil postat de sophia

Acum ma intreb:
Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.
Si totusi n-a avut liberul arbitru.
Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum? A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.
Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau?
Nu prea inteleg.

Pai cum adica nu avea liberul arbitru? Sophia, hai sa o luam altfel. Ti se intampla cateodata sa faci ce trebuie si nu ceea ce vrei? Tu intotdeauna alegi ceea ce este mai bine pentru tine personal fara sa te gandesti la altfel, fara sa lasi de la tine cateodata ca sa le fie la altii bine? Si daca faci asta, inseamna ca nu ai liberul arbitru? Eu nu cred. Bineinteles ca Hristos a venit stiind ceea ce va trebui sa faca, chiar daca asta implica suferinta. Sigur ca putea sa aleaga alt drum, sigur ca, Dumnezeu fiind, putea sa se dea in laturi. Dar nu, si aici sta imensitatea jertfei: sa fii total nevinovat, si totusi sa iti dai viata pentru niste oameni care nu te cunosc, nu vor sa te cunoasca si nu te vor, poate. in speranta ca astfel vor vrea sa te cunoasca.

Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit?
Pana la urma ce a adus pentru om aceasta jertfa, in afara de Legea cea noua?

Ne-a adus iertarea pacatului stramosesc si posibilitatea mantuirii. Bineinteles, pacatul stramosesc nu este iertat automat -- trebuie sa crezi si sa te botezi. Si mantuirea la fel, nu vine automat, trebuie sa crezi si trebuie sa lupti si sa lucrezi ca sa o poti obtine. In comparatie cu inainte de a veni Mantuitorul cand oamenii pur si simplu nu se puteau mantui, chiar drepti fiind. Asta ne-a adus Mantuitorul Hristos, si Legea cea Noua nu este altceva decat calea spre mantuire.

Si de ce n-a ramas cu noi, printre noi, ca fiinta?
Poate Tatal a crezut ca omul va putea sa priceapa fara prezenta Fiului ca atare, a crezut ca omul este suficinet de tare si cuprinzator la minte.
Atunci, acum 2000 ani, oamenii veneau la El, cereau, intrebau, El le facea minuni, ii ajuta, ii invata. Fiind intre ei, oamenii il priveau ca pe unul de-ai lor si le era bine.

Serios? Oamenii din acea vreme Il priveau ca pe unul de-al lor si le era bine? Si atunci de ce a fost rastignit?
Tocmai fiindca avem liberul arbitru, de asta a plecat Mantuitorul. Daca nu ar fi plecat noi ar fi trebuit sa credem fortat, si nu de buna voie.

Cred ca omul nu a fost si nu este pregatit sa se descurce singur, numai prin credinta lui, fiinta Lui ii lipseste.

Cui ii lipseste ce? Omul singur nu poate face nimic, si de asta exista pronia cereasca, adica purtarea de grija a lui Dumnezeu. Stii povestioara cu pasii pe nisip? Daca nu, pot sa o scriu aici si ai sa vezi cum functioneaza.

[sophia]

Da, stiu povestioara cu pasii pe nisip si mai stiu si altele.
Mantuitorul a venit sa indeplineasca niste scripturi, ceva ce era deja scris undeva, decis de Tatal.
Ma intrebam daca El ar fi putut sa aleaga alt drum pentru om , nu pentru a se salva pe el neaparat.
Daca oamenii nu-L priveau ca om, ar fi avut teama si respect si nu-l condamnau la moarte. Asa, au zis ca ce le e Baraba, ce le e Iisus. Tot acolo, tot om.

Spuneam ca omului ii lipseste ceva, dar nu neaparat spiritual. De acord, Dumnezeu este sus, este mereu cu noi, nu asta neg eu. Omul are nevoie de ceva in carne si oase mai presus de el. Nu este pregatit sa se corecteze numai prin el si prin credinta, nu este capabil. Se autodistruge.
Zice: "Cu Dumnezeu inainte", isi face semnul crucii si se duce la razboi.
Nu are puterea sa se opreasca de la sine si sa spuna: "Stop, ce fac eu aici? Distrug lumea?"
Cel mai mare credincios si calugar, preot si ce vreti voi stie si n u vrea sa faca ceva impotriva credintei. Dar daca ii se cere, face ascultare.
Nu spune: nu ma duc, nu fac, nu este de la Dumnezeu.
Daca toti militarii ar face asta, n-ar mai fi razboaie. Si or fi destui militari credinciosi (indiferent de religie).
Omul este slab, nu stie ce-i de la Dumnezeu si ce nu. Calugarul, preotul, oricine este om face si rau, mai ales daca este fortat.
Iisus era cu ei si i-a oprit: nu dati cu piatra in femeie, nu faceti aia, faceti asa. Acum ei nu mai stiu, nu-i mai opreste nimeni...

[Marius22]

În prealabil postat de sophia

Spuneam ca omului ii lipseste ceva, dar nu neaparat spiritual. De acord, Dumnezeu este sus, este mereu cu noi, nu asta neg eu. Omul are nevoie de ceva in carne si oase mai presus de el. Nu este pregatit sa se corecteze numai prin el si prin credinta, nu este capabil. Se autodistruge.

Potrivit modului nostru de a vedea lucrurile, la nivelul fiintei umane s-a produs o grava mutatie. Nu mai pogoram mintea in inima, dupa cum ne invata intreaga traditie patristica, ci incercam a ridica inima la nivelul mintii. Chiar daca, in ambele cazuri le tinem impreuna, nu e totuna. Ceea ce noua ni se arara a fi pogorarea mintii, ca smerire a ei, este de fapt, in mod antinomic, urcus de la o treapta a intelegerii, la una si mai inalta.

Sophia, acel "ceva in carne si oase mai presus de el" este Sfanta Euharistie. Nu primim noi, atunci cand ne impartasim, Trupul si Sangele Domnului? Il primim, intr-un mod mai presus de noi. Hristos este prezent pana la sfarsitul veacurilor, in Biserica Sa, in mod tainic, negrait, insa lucrator. De ce nu-l lasam pe Hristos sa lucreze in mod tainic mantuirea noastra in propriile inimi?