Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?

[sophia]

Da, stiu povestioara cu pasii pe nisip si mai stiu si altele.
Mantuitorul a venit sa indeplineasca niste scripturi, ceva ce era deja scris undeva, decis de Tatal.
Ma intrebam daca El ar fi putut sa aleaga alt drum pentru om , nu pentru a se salva pe el neaparat.
Daca oamenii nu-L priveau ca om, ar fi avut teama si respect si nu-l condamnau la moarte. Asa, au zis ca ce le e Baraba, ce le e Iisus. Tot acolo, tot om.

Spuneam ca omului ii lipseste ceva, dar nu neaparat spiritual. De acord, Dumnezeu este sus, este mereu cu noi, nu asta neg eu. Omul are nevoie de ceva in carne si oase mai presus de el. Nu este pregatit sa se corecteze numai prin el si prin credinta, nu este capabil. Se autodistruge.
Zice: "Cu Dumnezeu inainte", isi face semnul crucii si se duce la razboi.
Nu are puterea sa se opreasca de la sine si sa spuna: "Stop, ce fac eu aici? Distrug lumea?"
Cel mai mare credincios si calugar, preot si ce vreti voi stie si n u vrea sa faca ceva impotriva credintei. Dar daca ii se cere, face ascultare.
Nu spune: nu ma duc, nu fac, nu este de la Dumnezeu.
Daca toti militarii ar face asta, n-ar mai fi razboaie. Si or fi destui militari credinciosi (indiferent de religie).
Omul este slab, nu stie ce-i de la Dumnezeu si ce nu. Calugarul, preotul, oricine este om face si rau, mai ales daca este fortat.
Iisus era cu ei si i-a oprit: nu dati cu piatra in femeie, nu faceti aia, faceti asa. Acum ei nu mai stiu, nu-i mai opreste nimeni...

[Marius22]

În prealabil postat de sophia

Spuneam ca omului ii lipseste ceva, dar nu neaparat spiritual. De acord, Dumnezeu este sus, este mereu cu noi, nu asta neg eu. Omul are nevoie de ceva in carne si oase mai presus de el. Nu este pregatit sa se corecteze numai prin el si prin credinta, nu este capabil. Se autodistruge.

Potrivit modului nostru de a vedea lucrurile, la nivelul fiintei umane s-a produs o grava mutatie. Nu mai pogoram mintea in inima, dupa cum ne invata intreaga traditie patristica, ci incercam a ridica inima la nivelul mintii. Chiar daca, in ambele cazuri le tinem impreuna, nu e totuna. Ceea ce noua ni se arara a fi pogorarea mintii, ca smerire a ei, este de fapt, in mod antinomic, urcus de la o treapta a intelegerii, la una si mai inalta.

Sophia, acel "ceva in carne si oase mai presus de el" este Sfanta Euharistie. Nu primim noi, atunci cand ne impartasim, Trupul si Sangele Domnului? Il primim, intr-un mod mai presus de noi. Hristos este prezent pana la sfarsitul veacurilor, in Biserica Sa, in mod tainic, negrait, insa lucrator. De ce nu-l lasam pe Hristos sa lucreze in mod tainic mantuirea noastra in propriile inimi?