Iisus - a urmat niste scripturi. Ar fi putut sa aleaga altfel?

[cristinamaria]

@Sergiu (floricica si albinutza): de ce crezi ca vrem sa stim ce nu ni se cuvine sa stim? Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa stim, de ce ne-ar fi dat Scripturile? Nu incercam sa cunoastem nimic din ce nu e in Scripturi, ci doar ce scrie acolo, toate intrebarile de pe acest topic adreseaza ceea ce scrie in Scriptura si in Sf. Parinti, nu speculam din capul nostru.

[sergiu]

În prealabil postat de cristinamaria

@Sergiu (floricica si albinutza): de ce crezi ca vrem sa stim ce nu ni se cuvine sa stim? Daca Dumnezeu nu ar fi vrut sa stim, de ce ne-ar fi dat Scripturile? Nu incercam sa cunoastem nimic din ce nu e in Scripturi, ci doar ce scrie acolo, toate intrebarile de pe acest topic adreseaza ceea ce scrie in Scriptura si in Sf. Parinti, nu speculam din capul nostru.

Vorbeam la modul general. Eu uneori imi pun intrebari legate de Dumnezeu raspunsul la care stiu sigur ca nu tine de ce ar trebui eu sa stiu. Adica ma bag unde nu ar trebui. Sunt lucruri care le vom afla abia in partea cealalta, sau poate nici macar acolo. Uneori nu ma pot abtine si iar mai calc prin strachini

[cristinamaria]

@Sergiu: nu cred ca dai prea mult prin strachini, personal nu imi pot imagina care ar fi acele cunostinte pe care nu ar trebui sa le avem pana anu ajungem dincolo. da-mi un exemplu la ce te referi.

[sergiu]

În prealabil postat de cristinamaria

@Sergiu: nu cred ca dai prea mult prin strachini, personal nu imi pot imagina care ar fi acele cunostinte pe care nu ar trebui sa le avem pana anu ajungem dincolo. da-mi un exemplu la ce te referi.

E vorba in general de lucruri care tin de Dumnezeu si nu stiu daca se cade sa ma gandesc la ele. De exemplu te intrebi uneori ce inseamna energie necreata. Daca nu e creata de unde a aparut? Care este esenta lui Dumnezeu? Pentru ca noi ce stim acum (ca si cunoastere) simt ca ni s-a dat in stricta corespondenta cu capacitatea noastra de a intelege si specificul creierului nostru.

[cristinamaria]

E interesant ca pui problema asa, ai perfecta dreptate. Dar omul nu are numai creier.

Cred insa ca problema descrisa de tine nu-l ofenseaza pe Dumnezeu si este mai mult de natura filosofica. Cel care o adreseaza destul de bine este Blaga (daca vrei pot sa caut exact in ce lucrare si sa-ti spun) si e dezvoltata de un sociolog-filozof contemporan (daca te intereseaza iar iti pot spune, dar stilul lui e dificil de inteles).

Blaga pune problema "rezonantei" cu universul, mergand pe ideea ca misterele acestuia ne sunt transmise prin ceea ce noi numim revelatie. Chiar si prin revelatie, fara sa faci apel la logica, ratiune si multe lecturi, poti ajunge la cunoasterea adevarata. de fapt DOAR prin revelatie poti ajunge acolo, pentru ca pe drumul celalalt nu ajungi niciodata la capat si in general daca avansezi o faci cu pasi mici.

[cristinamaria]

Energia necreata poate fi chiar Dumnezeu, pentru ca el nu a fost creat, fiind etern si universal, si este sursa primara de energie a universului. El este energie. Cred insa ca Blaga pune problema putin diferit.

[culianul]

În prealabil postat de cristinamaria

Energia necreata poate fi chiar Dumnezeu, pentru ca el nu a fost creat, fiind etern si universal, si este sursa primara de energie a universului. El este energie. Cred insa ca Blaga pune problema putin diferit.

Energia necreata este Dumnezeu, Dumnezeu in afara firii. Lossky - Teologia Mistica a Bisericii de Rasarit. Acolo vei intelege mai bine

Energia necreata este harul. Cum firea dumnezeiasca este neimpartasibila, noi ne impartasim de Dumnezeu prin energiile lui necreate, adica prin har...

[ovidiu-s]

[COLOR=black][SIZE=3]

În prealabil postat de Sophia

Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.[/COLOR]

În prealabil postat de Sophia

[/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Acum ma intreb:[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Si totusi n-a avut liberul arbitru.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum? A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau? [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Nu prea inteleg.[/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=black]Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit

[/SIZE][/COLOR]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Am găsit răspunsuri la aceste probleme in scrierile sf Maxim Mărturisitorul in Filocalia a II-a. Le-am rezumat după puterile mele.[/SIZE]
[SIZE=3]Nimeni nu cunoaste Prea sfanta Treime asa cum este Ea, pentru ca nimeni nu este cum este Aceasta. Noi cumoastem ce este omenitatea, pentru ca santem oameni, nu cunoastem insa ce este existenta Sfintei Treimi.Precum nu putem privi la soare asa nu-l putem cunoaste pe Dumnezeu insusi. [/SIZE]
[SIZE=3]Toate lucrarile Sfintei Treimi sunt comune intregii treimi, afara de intrupare care este proprie numai Fiului. [/SIZE]
[SIZE=3]Cuvantul s-a facut fiinta mai presus de fiinta, dând firii un alt principiu al facerii si al nasterii, concepand si ca o samanta propriul trup, caci cea care-l nastea era si fecioara si maica, înoind firea prin intalnirea celor opuse. [/SIZE]
[SIZE=3]Intruparea s-a facut mai presus de oameni, fiindca s-a petrecut dumnezeieste, fara barbat, si s-a facut dupa oameni, prin legea zamislirii si dezvoltarii in pantece femeiesc. [/SIZE]
[SIZE=3]1 Tim 3.16 “Dumnezeu S-a arătat în trup (la nastere), S-a îndreptat în Duhul (la botez), a fost văzut de îngeri (in moarte), S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă. [/SIZE]
[SIZE=3]Intruparea e desavarsita, Cuvantul luand la nastere suflet intelegator si trup din trupul nostru. Cuvantul cunoaste o intreita nastere: [COLOR=red]cea din trup, cea din botez si cea din inviere [/COLOR](Sf. Grigore Teologul) la care se poate adauga prima facere, cea din Adam unde a inceput samanta neamului omenesc. Adam nu a fost nascut, ci facut. La intruparea Cuvantului lui Dumnezeu facerea si nasterea sunt puse in relatie. [/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Fiul lui Dumnezeu a acceptat sa se nasca, golindu-se de bunavoie de slava sa cea dumnezeiasca, pentru a ridica pe om, care prin cadere era osandit. Din omul facerii, Cuvantul a luat chipul lui Dumnezeu, cand omul avea libertate fata de pacat, din omul nasterii primeste asemanarea cu omul supus stricaciunii, pentru ca desi nu isi insuseste pacatul si vinovatia personala pentru pacat, primeste afectele sau capacitatea de suferinta la fel ca si noi. [/SIZE]
[SIZE=3]Matei 4.2 “Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit”. [/SIZE]
[SIZE=3]Marcu 14.34 “Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi.”[/SIZE]
[SIZE=3]Firea umană din Hristos a avut şi indoieli: Matei 27.46 “a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, [COLOR=black]Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul[/COLOR] Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? “ [/SIZE]
[SIZE=3]In Hristos e unit omul dinainte de cădere cu cel de dupa cădere, pentru ca sa fie readus cel din urma la cel dintai cu voia lui. La nasterea din Fecioara a Fiului lui Dumnezeu firea umana si-a ascuns pacatosenia si nasterea din pofta trupeasca care ii erau proprii, si in locul acestora s-a revelat minunea dumnezeiasca a nasterii dintr-o fecioara, fara samanta. [/SIZE]
[SIZE=3]Fiul lui Dumnezeu a luat din omul facerii o parte si din omul nasterii o parte. A purtat in sine pe vechiul Adam de dinainte caderii. Din omul facerii a luat nepacatosenia, dar nu si nestricaciunea, iar din omul nasterii a luat afectele, capacitatea de suferinta, dar nu a luat pacatosenia. N-a luat pacatul nasterii noastre rezultat din pofta trupeasca, pentru ca s-a nascut din fecioara prin suflare duhovniceasca. [/SIZE]
[SIZE=3]Iisus a fost Dumnezeu prin fiinta si fiul lui Dumnezeu dupa fire. [/SIZE]
[SIZE=3]Este din fiinta oamenilor, pentru ca sangele lui este din sangele fecioarei dar nu s-a subordonat firii umane cand s-a facut om, ci a ramas necuprins si aratarea sa a aratat-o ca fiind mai necuprinsa decat orice taina. [/SIZE]
[SIZE=3]Ceea ce a parasit Adam de bunavoie nasterea din Duh spre îndumnezeire, fiind osândit sa se nasca trupeste spre stricaciune, a restabilit Cuvantul, facandu-se de bunavoie om, ca un bun si de oameni iubitor, caci s-a asezat sub greseala noastra, osândindu-se cu voia pe Sine Insusi impreunã cu noi. El cel liber si fara pacat.Si primind sa suporte naşterea noastra din trupuri, in care statea puterea osândei noastre, a restabilit tainic nasterea noastra in Duh. Si dezlegand in Sine pentru noi legaturile nasterii trupesti, ne-a dat noua celor ce credem in numele Lui, putere prin nastere cu voia in Duh, sa ne facen fii ai lui Dumnezeu in loc de fii ai trupului si ai sangelui. [/SIZE]
[SIZE=3]Astfel Cuvantul lui Dumnezeu se face om, incepand adunarea generala a tuturor in Sine pornind de la dezbinarea din noi, dar se intrupeaza intr-o randuiala mai presus de fire, nascându-se dintr-o fecioara, fara samanta barbateasca. Prin aceasta a departat din fire deosebirea şi impartirea intre barbat si femeie, caci in Hristos nu mai e parte ,,barbateasca si parte femeiasca,, (Gal. 3, 28) [/SIZE]
[SIZE=3]Iisus s-a nascut fara de inceput, in chip negrait din Dumnezeu Tatal si exista inaintea veacurilor, si era prin Sine mai presus de orice natura, s-a coborat pentru om sub amandoua, nascandu-se dupa trup si in timp. Pentru Dumnezeu acest act inseamna acceptarea unei miscari care nu contrazice nemiscarea Lui, sau a unei nasteri temporale, care nu-l coboara din eternitatea Lui. Pentru firea omeneasca aparitia unui nou mod de nastere, intr-un anumit fel, este o restabilire a firii in starea anterioara, originara, produsa prin suflare dumnezeiasca. Firea umană se supune de bunăvoie firii dumnezeieşti în Iisus Hristos prin ascultare, făcând drumul invers făcut de Adam care nu ascultase poruncile dumnezeieşti.[/SIZE]
[SIZE=3] Ioan 14.21 “[/SIZE]
după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.
22.
Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem:
23.
Eu întru ei şi Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârşiţi întru unime, şi să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit pe ei, precum M-ai iubit pe Mine.

[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]Cuvantul in taina intruparii a luat firea omeneasca intreaga, precum s-a spus Col. 2,9 “intru care locuieste, trupeşte, toata plinatatea dumnezeirii”. [/SIZE]
[SIZE=3]Trupul Domnului s-a unit dupa fire si dupa ipostaza cu insusi Dumnezeu Cuvantul. Trupul lui Dumnezeu se poate numi teofor (purtator de Dumnezeu), ca unul ce poarta pe Dumnezeu Cuvantul prin unire nedespartita. Cuvantul a luat de la noi toate ale noastre afara de pacat, care nu apartine firii, ci fiinţei. [/SIZE]
[SIZE=3]Taina cea mai mare a crestinismului este ca cele doua firi unite intr-o ipostaza raman deosebite, dar ipostaza rezultata din unirea lor este una. [/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu este Tatal lui Hristos, ca si al celui ce este dupa intrupare Fiu si Dumnezeu Cuvantul si unul din sfanta Treime. Dar este şi Dumnezeu al aceluiasi Hristos, ca al celui ce este om cu adevarat din pricina trupului. [/SIZE]
[SIZE=3]Nu savarsea cele dumnezeiesti ca Dumnezeu, fiindca era si om, dar nici cele omenesti ca om, caci era si Dumnezeu.(a vindecat sluga sutaşului de la distanţă, a transformat apa în vin, a hrănit inexplicabil mii de personae cu cinci pâini şi doi pesti etc) [/SIZE]
[SIZE=3]Prin intrupare Cuvantul lui Dumnezeu nu s-a circumscris in persoana lui Iisus Hristos si nu s-a subordonat firii omenesti, transformandu-se din Dumnezeu in om, ci a ridicat la sine firea umana, El ramanand cu totul necuprins. [/SIZE]
[SIZE=3]Dumnezeu s-a facut om, ramanand in acelasi timp Dumnezeu. Firea divina e una si firea umana e alta. Cea care leaga aceste doua firi este persoana cea una si unica a lui Iisus Hristos. [/SIZE]

În prealabil postat de sergiu

Vorbeam la modul general. Eu uneori imi pun intrebari legate de Dumnezeu raspunsul la care stiu sigur ca nu tine de ce ar trebui eu sa stiu. Adica ma bag unde nu ar trebui. Sunt lucruri care le vom afla abia in partea cealalta, sau poate nici macar acolo. Uneori nu ma pot abtine si iar mai calc prin strachini

Citeam undeva ca si sfintii au aceasta dorinta de a pune intrebari, de a sti lucruri mai presus de intelegerea umana; intrebari pe care le lasa pentru momentul indumnezeirii lor, deci cand ar fi capabili sa inteleaga. Dar atunci, cand se produce indumnezeirea, se lasa purtati de aceasta si uita sa mai puna intrebari; de fapt nu le mai trebuie raspunsurile, caci le ajunge faptul ca sunt impreuna cu Dumnezeu.