Citat:
În prealabil postat de sophia
Discutam pe alte fire despre liberul arbitru si ca omul poate alege si a putut alege inca de la Creatie. Eu nu sunt de acord cu aceasta idee. Nu vad acest liber arbitru nicaieri.
Acum ma intreb:
Fiul lui Dumnezeu a fost trimis ca om, a avut si puteri speciale de la Tatal, a facut minuni.
Si totusi n-a avut liberul arbitru.
Ar fi putut EL sa faca altfel? Sa aleaga alt drum? A venit stiind deja dinainte ce Ii este scris.
Poate ca in Treime EL a intrupat gandul Tatalui si planul Sau?
Nu prea inteleg.
Si daca s-a jertfit pentru om, pentru mantuirea lui si pacatele sale, de acestea inca mai exista? De ce omul inca nu s-a mantuit?
Pana la urma ce a adus pentru om aceasta jertfa, in afara de Legea cea noua?
Si de ce n-a ramas cu noi, printre noi, ca fiinta?
Poate Tatal a crezut ca omul va putea sa priceapa fara prezenta Fiului ca atare, a crezut ca omul este suficinet de tare si cuprinzator la minte.
Atunci, acum 2000 ani, oamenii veneau la El, cereau, intrebau, El le facea minuni, ii ajuta, ii invata. Fiind intre ei, oamenii il priveau ca pe unul de-ai lor si le era bine.
Acum se pare ca nu pot, ca nu le este bine fara EL aici?
Cred ca omul nu a fost si nu este pregatit sa se descurce singur, numai prin credinta lui, fiinta Lui ii lipseste.
|
Parintele Galeriu raspunde la toate aceste intrebari dificile in lucrarea sa de doctorat:
http://www.scribd.com/doc/3064730/pr...i-RASCUMPARARE . Ti-o pot trimite in format doc daca vrei intr-adevar sa afli raspunsurile detaliate.
Este natural sa-ti pui problemele acestea; toata lumea a avut si are aceste dileme, insa putini cauta serios raspunsurile la Sfintii nostri Parinti si putini au curajul sa se intereseze.
Este important sa stii ca Fiul S-a intrupat din dragoste pentru creaturile Sale, nu din necesitate. Daca nu ma insel, unii catolici sustin teza necesitatii in opera de Rascumparare. Scrie in NT la Ioan 10, 17-18:
"Pentru aceasta Mă iubește Tatăl, fiindcă Eu Îmi pun sufletul, ca iarăși să-l iau.
Nimeni nu-l ia de la Mine, ci Eu de la Mine Însumi îl pun.
Putere am Eu ca să-l pun și putere am iarăși ca să-l iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu."
Iata liberul arbitru, iata vointa Tatalui din iubire, iata si ascultarea Fiului care a binevoit sa se smereasca pe Sine si sa Se coboare la nivelul omului, ca sa ridice apoi omul in sus, spre Dumnezeu. Iubirea, smerenia, ascultarea sunt modelul nostru de viata desavarsita, model pe care unii ingeri nu au vrut sa-l urmeze (iarasi avand posibilitatea sa aleaga) devenind astfel opusi intentiei divine: plini de ura, mandri si neascultatori.
Inca ceva, caci multi nu stiu: Iuda a avut posibilitatea sa nu-L vanda pe Iisus. Iuda nu a fost predestinat sa comita pacatul! Diavolul i-a cernut, i-a incercat pe fiecare, insa daca nimeni nu L-ar fi tradat, Dumnezeu ar fi gasit alta cale sa implineasca jertfa si rascumpararea umanitatii. Ce crezi, ca Dumnezeu este limitat la o singura posibilitate de a implini profetiile? Nu.
Hristos a luat asupra Sa si pacatele viitoare, nu numai pe cele prezente si trecute. Si dupa inaltare El ne-a trimis Duhul Sfant in acelasi timp, dar Hristos este prezent in Biserica Sa prin Sfintele Taine! Este prezent in inima omului care se roaga, impreuna cu Tatal, prin Duhul Sfant. Poate alte confesiuni crestine cred ca Dumnezeu e undeva departe in spatiu si ca ne vom intalni cu El dupa moarte, insa nu si ortodocsii. Omul primeste promisiunea mantuirii inca din timpul vietii, prin credinta in Iisus Hristos, prin speranta (nu avand certitudinea) si prin iubirea care acopera multime de pacate. Imparatia Lui incepe aici si acum, nu numaidecat dupa momentul exitus.