Tendinta

În prealabil postat de metanoia2

Cei mai evlaviosi pot sa-si traiasca viata in curatie alaturi de sotia care doreste acelasi lucru, sau sa aiba relatii exact numai in zilele ingaduite marti si joi cu scopul de a avea un copil. Dumnezeu spala acest pacat prin nasterea de prunci si tocmai prezenta lui implineste si desavarseste relatia dintre soti nu actul sexual.

Relatia intima intre soti nu este pacat. Nu am intalnit nicaieri o asemenea abordare. Nu este pacat, este un lucru binecuvantat prin taina cununiei. Si prin asta, cei doi soti ajung sa se cunoasca mai profund, mai intim.

[Traditie1]

În prealabil postat de flegmatic

Dupa acceptiunea mea, Traditie, fiecare om poate sa isi mareasca libertatea si sa isi croieasca un viitor pe care-l doreste.

Personal, eu imi accept viata asa cum e, plina de suferinta si fericire lumeasca efemera.

Tu ai ales sa-ti negi viata asta lumeasca, insa nu te judec din punct de vedere moral.

Am mai zis,obiectivul nu e negarea vietii lumesti, fii atent când raspunzi.

Remarca ta cu ura fata de viata de acum am mai auzit-o, e infantila si falsa. Sunt oameni care se simt atrasi fata de transcedental asa cum altii sunt atrasi fata de materie. Primii sunt motivati nu de ura fata de lume ci de o teama morala de a nu fi pe placul divinitatii. Si nu ma refer doar la crestini, de pilda la musulmani procentul celor ce gândesc astfel e mai mare. Se pare ca unora le lipseste constiinta existentei lui Dumnezeu ca fiinta concreta, cu asteptari fata de oameni.

Nu te baga în analize psihanalitice daca te depasesc.

În prealabil postat de Traditie1

de o teama morala de a nu fi pe placul divinitatii

si asta numiti voi libertate

[glykys]

În prealabil postat de topcat

si asta numiti voi libertate

Topcat, pentru tine ce inseamna libertatea? Nu este nicidecum o intrebare provocatoare :).

În prealabil postat de glykys

Topcat, pentru tine ce inseamna libertatea? Nu este nicidecum o intrebare provocatoare :).

Imi este foarte greu sa iti raspund, mai ales ca nu am formatia necesara. Un ateu in general nu cred ca iti va putea raspunde in termeni absoluti ce inseamna libertate, sau orice alt concept. Daca o iei in termeni absoluti, nici macar Dzeu nu e liber, pentru ca e considerat ca fiind o suma a tuturor starilor pe care le-ar putea lua, fara vreo dimensiune temporala.
Pot sa ma consider insa mai liber, mai autonom, decit un crestin, avind mai putine constringeri.

În prealabil postat de Traditie1

Am mai zis,obiectivul nu e negarea vietii lumesti, fii atent când raspunzi.

Remarca ta cu ura fata de viata de acum am mai auzit-o, e infantila si falsa. Sunt oameni care se simt atrasi fata de transcedental asa cum altii sunt atrasi fata de materie. Primii sunt motivati nu de ura fata de lume ci de o teama morala de a nu fi pe placul divinitatii. Si nu ma refer doar la crestini, de pilda la musulmani procentul celor ce gândesc astfel e mai mare. Se pare ca unora le lipseste constiinta existentei lui Dumnezeu ca fiinta concreta, cu asteptari fata de oameni.

Nu te baga în analize psihanalitice daca te depasesc.

Viata implica o suferinta activa pentru implinirea anumitor dorinte, iar implinirea dorintelor provoaca placere.

Tu fiind adeptul unei negari a placerilor, in esenta negi rolul activitatii in viata.

"teama asta morala" de care vorbesti e defapt o frica a necunoscutului, vrei defapt stabilitate in contradictie cu viata lumeasca care este nesigura si schimbatoare.

[Traditie1]

În prealabil postat de flegmatic

Viata implica o suferinta activa pentru implinirea anumitor dorinte, iar implinirea dorintelor provoaca placere.

Tu fiind adeptul unei negari a placerilor, in esenta negi rolul activitatii in viata.

"teama asta morala" de care vorbesti e defapt o frica a necunoscutului, vrei defapt stabilitate in contradictie cu viata lumeasca care este nesigura si schimbatoare.

Nu neg ca neimplicarea în lume da un echilibru, pace si satisfactie, dar nu acesta e obiectivul.

De ce negi ca exista oameni care se raporteaza la Dumnezeu si nu la confortul imediat? Oamenii au diverse structuri, diverse motivatii în viata, faptul ca nu umbla pe calea placerilor ca majoritatea nu înseamna neaparat ca se tem de viata. De fapt teori asta cu teama de viata mi se pare aberanta, nu cred ca sunt multi care din teama de viata îsi imagineaza ca slujesc pe Dumnezeu. Încearca sa nu mai fii atât de încrezator în propriile convingeri, mai ales când e vorba de alti oameni. Oamenii sunt fiint complexe si a crede ca-i întelegi fara a avea cunostinte profunde de psihologie e fals.

Nu neg activitatea în viata, traiesc angrenat în societate, dar ma feresc de contactele ne-necesare cu cei mai multi oameni stiind din experienta ca suferi pierderi ale sentimentului de plinatate interioara, pentru ca majoritatea oamenilor sunt robiti d patimi, stapâniti de demoni legaturile cu ei îti transmit si tie starea lor.

Teama morala sau frica de Dumnezeu are alte cauze. Credinta în Dumnezeu te înalta deasupra conditiei animalice în care te ghidezi nmai dupa instinct. Credinciosul restin areconstiinta martiriului si nu se da înapoi de la suferinte. Nu frica de necunoscut îl opreste de la anumite fapte ci frica de a nu fi pe placul lui Dumnezeu. Dar repet,trebuiesa întelegi ca e vorba de credinta într-un Dumzeu viu, concret, prezent, o Fiinta de natura personala, înzestrata cu ratiune.

În prealabil postat de Traditie1

Nu neg ca neimplicarea în lume da un echilibru, pace si satisfactie, dar nu acesta e obiectivul.

nu chiar echilibru, ci un fel de inertie, si da pace si satisfactie, adica inactivitatea si lipsa dorintelor este rezultatul la care vrei sa ajungi.

În prealabil postat de Traditie1

De ce negi ca exista oameni care se raporteaza la Dumnezeu si nu la confortul imediat? Oamenii au diverse structuri, diverse motivatii în viata, faptul ca nu umbla pe calea placerilor ca majoritatea nu înseamna neaparat ca se tem de viata. De fapt teori asta cu teama de viata mi se pare aberanta, nu cred ca sunt multi care din teama de viata îsi imagineaza ca slujesc pe Dumnezeu. Încearca sa nu mai fii atât de încrezator în propriile convingeri, mai ales când e vorba de alti oameni. Oamenii sunt fiint complexe si a crede ca-i întelegi fara a avea cunostinte profunde de psihologie e fals.

Nu neg ca unii nu se gandesc la comfortul imediat insa tot un interes personal au in vedere, cei care merg spre Dumnezeu o fac pentru propriul bine.

Eu cred ca multi oameni vor sa se considere complexi cand defapt sunt usor de deslusit, si nu-mi trebuie o diploma in psihologie sa pot analiza comportamentul sau starea lor, trebuie doar inteligenta si curaj.

Cele doua extremitati, hedonismul si ascetismul sunt ambele problematice deoarce indica nesatisfactie in viata personala. Hedonistul nu are parte de placere si o cauta din ce in ce mai mult, iar ascetul la fel este nesatisfacut cu viata lumeasca si renunta la a mai cauta orice fel de placere in ea.

Parerea mea e ca trebuie un echilibru intre cele doua. D-aia pentru mine idea ta de a renunta la orice placere mi se pare la fel de nebuna ca si argumentele hedonistilor.

În prealabil postat de Traditie1

Nu neg activitatea în viata, traiesc angrenat în societate, dar ma feresc de contactele ne-necesare cu cei mai multi oameni stiind din experienta ca suferi pierderi ale sentimentului de plinatate interioara, pentru ca majoritatea oamenilor sunt robiti d patimi, stapâniti de demoni legaturile cu ei îti transmit si tie starea lor.

Asta e, placerea si durerea sunt mecanisme de supravietuire.
Idea e sa treci peste influenta altora in viata ta, sa devii mai puternic si sa scapi de influentele negative ale altor oameni.

În prealabil postat de Traditie1

Teama morala sau frica de Dumnezeu are alte cauze. Credinta în Dumnezeu te înalta deasupra conditiei animalice în care te ghidezi nmai dupa instinct. Credinciosul restin areconstiinta martiriului si nu se da înapoi de la suferinte. Nu frica de necunoscut îl opreste de la anumite fapte ci frica de a nu fi pe placul lui Dumnezeu. Dar repet,trebuiesa întelegi ca e vorba de credinta într-un Dumzeu viu, concret, prezent, o Fiinta de natura personala, înzestrata cu ratiune.

ceea ce te inalta deasupra conditiei animalice este puterea ratiunii, pe care omul o poseda.
Dumnezeu nu alearga dupa tine, ci tu dupa el.

[coralina]

În prealabil postat de Traditie1

Nu neg activitatea în viata, traiesc angrenat în societate, dar ma feresc de contactele ne-necesare cu cei mai multi oameni stiind din experienta ca suferi pierderi ale sentimentului de plinatate interioara, pentru ca majoritatea oamenilor sunt robiti d patimi, stapâniti de demoni legaturile cu ei îti transmit si tie starea lor.

Frate Traditie, mie imi suna foarte "egoist" discursul dumitale, o atitudine de genul "singur printre oameni". Inteleg ca pui propria mantuire pe primul plan, insa nu te-ai gandit vreodata ca oamenii aia care-ti ies in cale au, poate, nevoie de o vorba buna, de un sfat? Iar dumneata fugi de ei si reduci contactele la maximum de teama ca-ti vei strica pacea interioara. Pai si-atunci cum iti arati iubirea fata de aproapele? Doar rugandu-te "de la distanta" pentru el insa nelasandu-l sa-ti invadeze spatiul?

E drept ca starile negative (tristetea, deprimarea, apatia) se transmit foarte usor insa, pe de alta parte, ce ne-am face daca am deveni o lume plina de ursuzi care lucreaza la propria mantuire? Cand ti-am citit postarea m-am gandit imediat la o familie care locuieste cu mine in bloc. Sunt foarte "religiosi" (protestanti), merg la biserica in fiecare duminica, se imbraca mai mult decat decent, si-au educat copiii in spiritul asta, etc. Insa atitudinea lor (atunci cand ii intalnesc in lift) mi se pare extrem de distanta; nu i-am vazut vreodata zambind (poate ca vei spune ca a te hlizi la vecini e un gest inutil si prostesc...), sunt retrasi pana la a te face sa te simti prost c-ai luat acelasi lift cu ei si intreaga lor atitudine exprima orice altceva decat plinatatea sufleteasca pe care banuiesc c-o cultiva permanent prin metode similare celor descrise de tine.

Doamne ajuta!