Tendinta

În prealabil postat de Traditie1

La baza vietuirii crestine sta moartea fata de lume, fata de pofta ochiului, pofta trupului si trufia vietii

moartea asta de care vorbesti tu vine dintr-o ura personala fata de viata asta, pe care multi o au si o ascund sub un ideal precum Dumnezeu, rai sau nirvana.

nu multi au curaj sa accepte viata lumeasca, fiind atata de amara cum este, este mai simplu sa speri la alta dupa moarte.

[Traditie1]

Si ce propui flegmatic, cum ar trebui sa traim?

Dupa acceptiunea mea, Traditie, fiecare om poate sa isi mareasca libertatea si sa isi croieasca un viitor pe care-l doreste.

Personal, eu imi accept viata asa cum e, plina de suferinta si fericire lumeasca efemera.

Tu ai ales sa-ti negi viata asta lumeasca, insa nu te judec din punct de vedere moral.

[cristiboss56]

În prealabil postat de flegmatic

Dupa acceptiunea mea, Traditie, fiecare om poate sa isi mareasca libertatea si sa isi croieasca un viitor pe care-l doreste.

Personal, eu imi accept viata asa cum e, plina de suferinta si fericire lumeasca efemera.

Tu ai ales sa-ti negi viata asta lumeasca, insa nu te judec din punct de vedere moral.

"PARINTE, CUVINTE ŞI DUHULE, TREIME SFANTA, CURAŢEŞTE MULŢIMEA GREŞELILOR NOASTRE" ! Astfel libertatea ce ai ales-o va fi bine plăcută Lui , cât mai apropiată de VOIA LUI , pentru că în rest toate sunt deşertăciuni . VOIA LUI , ESTE ADEVARATA LIBERTATE. Un copil ce-şi iubeşte părinţii , îi va respecta şi îi va iubi pe aceştia . Un adevărat părinte nu are cum să nu-şi iubească proprii copii şi să le dorească tot binele. ACEASTA E NORMALITATEA, ACEASTA ESTE ADEVARATA LIBERTATE !

[Anna]

"Libertatea nu înseamnă să faci ceea ce vrei ci dreptul de a face ceea ce se cuvine" (Ioan Paul al II-lea)

În prealabil postat de Anna

"Libertatea nu înseamnă să faci ceea ce vrei ci dreptul de a face ceea ce se cuvine" (Ioan Paul al II-lea)

Libertate inseamna sa actionezi dupa propria ratiune

[cristiboss56]

În prealabil postat de flegmatic

libertate inseamna sa actionezi dupa propria ratiune

gresit !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

"PARINTE, CUVINTE ŞI DUHULE, TREIME SFANTA, CURAŢEŞTE MULŢIMEA GREŞELILOR NOASTRE" ! Astfel libertatea ce ai ales-o va fi bine plăcută Lui , cât mai apropiată de VOIA LUI , pentru că în rest toate sunt deşertăciuni . VOIA LUI , ESTE ADEVARATA LIBERTATE. Un copil ce-şi iubeşte părinţii , îi va respecta şi îi va iubi pe aceştia . Un adevărat părinte nu are cum să nu-şi iubească proprii copii şi să le dorească tot binele. ACEASTA E NORMALITATEA, ACEASTA ESTE ADEVARATA LIBERTATE !

<Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovie paşii mei. Eu am strigat, că m-ai auzit , Dumnezeule ; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjuiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. Păzeşte-mă , Doamne , ca pe lumina ochilor ; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă > (Ps 16, 5-8 )

[metanoia2]

Cei mai evlaviosi pot sa-si traiasca viata in curatie alaturi de sotia care doreste acelasi lucru, sau sa aiba relatii exact numai in zilele ingaduite marti si joi cu scopul de a avea un copil. Dumnezeu spala acest pacat prin nasterea de prunci si tocmai prezenta lui implineste si desavarseste relatia dintre soti nu actul sexual.Un pacat nu poate sa desavarseasca o relatie, Dumnezeu o desavarseste. Eu ma includ intre cei mai mici si lumesti, nu vreau sa dau lectii, dar daca studiem ceea ce a scris parintele Arsenie Boca despre casatorie, "Ridicarea casatoriei la rangul de taina" putem sa vedem o parere avizata cu privire la aceasta problema.
Am cunoscut si cunosc preoti si persoane evlavioase care traiesc bucuria de a avea o casatorie de genul acesta(fara relatii sexuale) si m-am rusinat ca om fiind nu ma pot ridica nicicum la nivelul lor si am cunoscut de asemenea oameni care plang mult cand savarsesc acest pacat pentru ca, ziceau ei, se simt intinati.

[Fani71]

Nu stiu de unde tot apare ideea asta falsa ca viata intima a sotilor este de fapt pacat sau un 'pis aller', adica un rau mai mic, ca de, tre sa facem copii, nu?
Ba stiu, este o idee de origine catolica pietista, din secolul 19 mai ales. Noi ca de obicei luam din occident chestiile de categoria a treia, pe care occidentalii nu le mai vor.
Sunt indignata, de-a dreptul.

Ati citit ca la sinodul al treilea un sfant, Pafnutie, care era de altfel calugar, s-a ridicat impotriva celor care spuneau astfel de lucruri si a criticat vehement ideea ca viata unui cuplu casatoruit ar fi de fapt pacat?

Dar iarasi, nu asta este tema acestui topic. Facem ce facem si tot la asta revenim. Nici nu este neaparat vorba aici de placerea sexuala. Este vorba de bucurie, dulceata, placerea care nu vine DIRECT din contemplarea lucrurilor dumnezeiesti.

Eu mai cred si ca tu, Traditie, interpretezi viata noastra ca si cum noi am fi deja aproape de indumnezeire, la un pas. Sa zicem ca cineva care a ajuns deja aproape de rugaciunea continua a inimii, nu mai are nevoie de anumite 'distractii' - de odihna, o plimbare in parc, o conversatie la o cafea cu o prietena, un moment de ragaz cu sotul seara, la o ceasca de ceai etc. Nu are nevoie, dar, zic eu, poate le traieste pe toate cu adevarat in Dumnezeu, dandu-le jertfa Lui, altfel ca noi muritorii de rand, care pur si simplu ne bucuram de ele, uitand adesea si sa-i multumim lui Dumnezeu.
Sau alt exemplu: un aproape-indumnezeit nu are nevoie sa citeasca o carte comica - lucru de care o mama incarcata de griji si indatoriri este bine sa il faca pentru echilmibrul ei mintal. Si pe care chiar un duhovnic experimentat i-l va recomanda la un moment dat, spre sporul ei duhovnicesc.

Cred, Traditie, ca tu uiti dreapta socotinta in ceea ce spui. Si ea este o virtute, unii zic ca e cea mai mare pentru ca le gereaza pe celelalte. Suntem pe o cale, si in unele stadii ale acestei cai este chiar recomandat de catre parintii duhovnicesti sa facem si anumite lucruri care pur si simplu ne alina, ne odihnesc - ca pe urma sa ne facem si datoria, sa ne si rugam, sa citim biblia etc.
Stiu, eu merg si mai departe si zic: chiar facand lucrurile alea ne putelm sfinti, daca ajungem sa le facem cu multumire. Aici nu vom fi deacord, tot timpul ne lovim aici pe forum de aceasta diferenta.

Ma gandesc si ca in lumea in care traim suntem adesea atat de stresati si mereu pe fuga ca uitam pur si simplu sa ne bucuram de clipa pe care o traim. A trai bucuria clipei poate da pace, putere si seninatatea - necesare pentru a face lucrurile care trebuie facute. Si pentru a invata sa ne bucuram de Dumnezeu, trebuie sa invatam mai intai sa primim cu bucurie ceea ce Dumnezeu ne trimite. Este poate un fel de exercitiu care cere si smerenie din partea noastra.