disperata

[anna21]

Dar spuneai ca este credincios, ca a fost pe muntele Athos..etc. Cum a ajuns sa faca astfel de lucruri? Duhovnicul vostru stie? Nu l-a sfatuit nimic?
Cum isi imagineaza ca va fi fericit calcand peste taina casatoriei? Sau intemeind relatia pe minciuna si adulter...

am fost la preot mi-a dat canon, il fac si ma rog tot timpul sa se intoarca inapoi, pentru ca fara el eu nu mai am rost pe lumea asta.

Asa gandeam si eu mai demult. Si cred ca este un pacat sa gandesti astfel. Nu trebuie sa pui pe nimeni inainte de Dumnezeu.
Si eu inteleg partial povestea ta:
- si al meu sot isi construise o viata complet separata de a mea. Dar chiar nu mai aveam nimic in comun. Parca tot ceea ce facea, facea special sa nu pot participa si eu. Pana si la petrecerile organizate la locul lui de munca (unde toti veneau cu familiile!) gasea scuze ca au sa nu vin.
- de aceea ma irita cand aud opinii ca sotii trebuie sa aiba "independenta".. al meu a avut cata independenta a dorit! Pana la punctul in care mi se parea ca stau cu un strain in casa.
- acasa nu vorbea deloc cu mine.. spunea ca nu are subiect de discutie.
-dar insista ca eu trebuie sa-mi gasesc preocupari independente de ale lui! Ca nu pot sa astept sa ma "distreze" el, cica.. pana la punctul in care insista sa ies si eu in baruri cu prietene!
- plictisul: si al meu sot mi se plangea de plictiseala care domneste in casa
- nefericirea.. la fel. Asta este o capana, parerea mea, sa te simti vinovata pt ca sotul tau este nefericit. Ei, nu este chiar asa. Pentru nefericirea pe care o simte, chiar el este responsabil. Citeste ce scrie Sf. Ioan Gura de Aur despre casatorie: el insista ca barbatul sa-si iubeasca sotia indiferent de vrednicia ei! Chiar daca este urata, lenesa, vicioasa etc. Modelul iubirii sotului fata de sotie este chiar iubirea lui Hristos fata de biserica. Hristos a iubit biserica de la inceput, cand era urata si murdara.. a curatat-o si a inaltat-o!

Iti spun toate acestea cu mult drag, ca sa nu te invinovatesti ca nu ai fost destul de buna pentru el sau ca nu i-ai dat libertate. Nu exista asa ceva! daca doi oameni se iubesc, nu vor cauta libertate, ci vor pretui toate momentele petrecute impreuna.
Te rog sa observi ca si al meu sot imi dadea aceleasi sfaturi vehiculate aici de Anna: sa fiu independenta, sa ma afirm ca o femeie care ar putea fi atractiva pt alti barbati. Cata "generozitate"! De fapt este doar o incercare de mutare a responsabilitatii ruperii relatiei pe umerii celuilalt.
In fond orice ai fi facut, pentru el nu ar fi fost suficient de bine!
Nu trebuie sa te invinovatesti decat pt pacatele inaintea lui Dumnezeu. Atat.

In rest stiu ca te doare mai mult decat poti exprima in cuvinte, doare pana si carnea de pe tine.. dar nu ai ce face, trebuie sa treci prin asta. Maica Domnului sa te ajute.