despre bolnavii psihici

[adelina02]

În prealabil postat de tigerAvalo9

La multi ani !

Am revenit cu o intrebare care sper eu ca o sa isi gaseasca raspuns,o sa -mi gasesc raspuns aici pe site.
Ce se intampla cu bolnavii psihici?Care este parerea Bisericii Ortodoxe despre bolnavii psihici?Ce spune Biserica si Sfintii Parinti despre bolile psihice?depresia,atacul de panica,obsesiile apoi vin cele grele,schizofrenia etc..?

Unde se duc bolnavii psihici dupa moarte?Exista solutii pentru vindecarea lor in domeniul spiritualitatii?

Va multumesc anticipat pentru viitoarele raspunsuri si va doresc multa sanatate,fericire,si CREDINTA.

dupa mine unele boli psihice pot avea cauze fizice si sunt la fel ca celelalte boli doar ca sunt psihice si nu de alta origine...de ex cineva poate suferi de o asemenea boala din cauza unui vas de sange spart,socurilor emotionale,varstei,cauze sunt multe si se manifesta la fiecare individ in parte in mod diferit,rareori este vorba de o pedeapsa de la Dumnezeu(si asta poate fi in cazul in care omul respectiv are pacate grele cum ar fi crima)sau de influenta celui rau(cazul sinucigasilor cu toate ca si la ei la baza acestui act este vorba de ceva emotional)....bolnavii psihici cred ca se duc in aceleasi locuri ca si ceilalti oameni(rai sau iad)in funtie de pacate iar vindecarea poate consta in rugaciunile rudelor si ale persoanelor apropiate pt ei...multi medici au spus ca psihicul uman este cel mai greu de patruns iar numai Dumnezeu este singurul care poate sa il cunoasca in intregime-El a creat omul si El trebuie sa il cunoasca cel mai bine

[tigerAvalo9]

Psihiatrul rus Dmitri Avdeev a fost recent în ţara noastră. Personalitate marcantă a lumii medicale şi a comunităţii ortodoxe din Rusia, Avdeev este recunoscut drept unul dintre marii psihiatri care se bazează în practica medicală pe credinţa în Hristos. Metoda sa este aşa-numita „psihiatrie ortodoxă“. Am avut privilegiul să-i punem câteva întrebări pe tema conlucrării medicului cu Dumnezeu, la care ne-a răspuns cu amabilitate.

Care sunt principiile psihoterapiei ortodoxe?

Principiile fundamentale ale psihoterapiei ortodoxe sunt trei. În primul rând, mărturisirea credinţei creştine din partea psihoterapeutului însuşi, pe care trebuie să o aducă în demersul terapeutic pentru a se raporta la sufletul pacientului ca la chipul lui Dumnezeu. Mai apoi, bazarea activităţii sale pe temeiuri patristice, însoţită de instruirea pacienţilor în vederea obţinerii deprinderilor duhovniceşti şi a educaţiei morale. Şi în sfârşit, să elimine din activitatea sa acele metode care coboară omul, fiinţă complexă, la nivelul unui organism văzut eminamente biologic, asemănător maşinii, să se renunţe la metodele legate de constrângerea persoanei, la psihotehnicile mistico-oculte de tip mecanic, precum programarea sau codarea, de exemplu.

Psihoterapia ortodoxă şi isihasmul

Cum priveşte comunitatea medicală psihoterapia ortodoxă?

Medicii, ca şi oamenii de rând care sunt credincioşi, privesc psihoterapia ortodoxă cu optimism, cu înţelegere, consideră că este necesară, iar cei care sunt necredincioşi se uită în mod potrivnic, acuzându-i pe psihoterapeuţi că nu sunt ştiinţifici.

Care sunt cel mai des întâlnite boli psihice în societatea contemporană?

Medicina psihiatrică lucrează cu două concepte. Există marea psihiatrie, care cuprinde boli ca schizofrenia, depresiile maniacale, psihozele, bolile legate de senectute, iar proporţia acestor maladii a fost aceeaşi în toate timpurile. Şi există mica psihiatrie, care ca volum este mai mare decât prima şi unde intră nevrozele, bolile psiho-somatice, tulburările adictive, dependenţa de alcool, de droguri, de jocuri pe calculator, fumatul. Această grupă este foarte extinsă şi este legată de păcat, de modul de viaţă păcătos, iar numărul acestor afecţiuni creşte pe zi ce trece.

Ce legătură există între psihoterapia ortodoxă şi „tehnicile“ isihaste?

Nu cred că există compatibilitate între cele două. Isihasmul este o lucrare monahală, iar psihoterapia este o activitate în perspectivă ortodoxă, care are în vedere oamenii cu probleme, bolnavii.

„Dacă omul pune la baza vieţii sale o maşină scumpă şi nu o va obţine, va fi deprimat“

În ce măsură psihoterapia poate fi însuşită de un preot pentru a fi folosită în pastoraţie?

Preotul are nevoie să cunoască nu doar noţiuni de psihoterapie ortodoxă, ci şi de psihiatrie. Există o carte, care a apărut de curând şi în traducere românească, „Depresia ca patimă şi ca boală“. Depinde ce cauzează această depresie. Iar aceasta determină tactica care trebuie folosită în vindecare. Într-un caz trebuie tratată depresia ca boală, care este un deficit în structurile creierului, cum sunt dopaminele, serotonina, noradrenalina, şi în alt fel trebuie tratată depresia cauzată de patimi. Atunci ea este considerată păcat. Stabilind clar cauzele apariţiei depresiei, poţi aplica şi tactica potrivită cazului respectiv. Acum intervine psihoterapia ortodoxă, care poate fi numită vindecarea sufletului prin suflet. Psihoterapeuţii ortodocşi pot lua un bun exemplu de la marii stareţi , de la duhovnicii experimentaţi, care erau psihologi la un nivel intuitiv, având în inima lor iubirea creştină.

Care ar fi cauzele principale care declanşează depresia?

Atât de multe persoane suferă de această boală încât catalogul antidepresivelor care există la ora actuală este o carte ce depăşeşte în grosime trei centimetri. Numărul mare al bolnavilor a făcut să crească şi numărul medicamentelor care se folosesc în tratarea acestor suferinţe. În 2010, depresia va ajunge pe locul întâi în topul bolilor invalidante. Adesea, cauza acestor afecţiuni este o orientare axiologică incorectă. Dacă omul pune la baza vieţii sale o maşină scumpă, un colier de briliante, o casă mare şi nu le va obţine, va fi deprimat. De asemenea, o altă cauză generală este viaţa lipsită de har şi de Dumnezeu.

„Astăzi, dacă cineva are o mică zgârietură, îi chinuie pe toţi din jurul lui“

Depresia ţine de singurătate şi de lipsa de iubire?

Am spus că depresiile sunt diferite. Există o depresie care este condiţionată biologic şi alta care are la bază factori nevrotici. Nevroza este un conflict între ceea ce este dorit şi realitate. Totul depinde aici de om. Cunoaştem sfinţi care au stat toată viaţa în pat plini de răni şi de bube şi care erau bucuroşi, erau plini de har, erau cu Hristos. Astăzi, dacă cineva are o mică zgârietură, vai!, îi chinuie pe toţi din jurul lui.

Ce importanţă au mediul familial şi moştenirea genetică în declanşarea bolilor psihice?

Când vorbim de marea psihiatrie, atunci genetica are un cuvânt greu de spus, o importanţă mare. În cazul nevrozelor, este o problemă psihologică, duhovnicească. Există o manifestare a bolii, pe de o parte, şi nişte factori de mediu care pot duce la apariţia bolii, pe de altă parte. Dacă omul trăieşte în nişte condiţii normale din punct de vedere duhovnicesc şi sufletesc şi duce un mod de viaţă sănătos, nu va dezvolta această boală.

Oamenii credincioşi se îmbolnăvesc de boli psihice?

Putem considera mândria sau alte patimi sau păcate drept cauza căderilor psihice?

Mândria reprezintă, pe lângă alte cauze, principalul factor care stă la baza tulburărilor psihice. În cazul psihozelor, ea este catalizatorul care face ca boala să fie cât mai manifestă. Iar în stările de borderline, mândria este singura care declanşează afecţiunea psihică.

Aţi întâlnit la cabinetul dumneavoastră oameni credincioşi practicanţi care suferă de boli psihice sau vă vizitează doar cei pentru care ortodoxia nu înseamnă nimic?

De 17 ani, majoritatea celor cu care mă întâlnesc la consultaţii la cabinet sunt credincioşi. Şi ortodocşii se pot îmbolnăvi. La cabinet vin şi oameni care vor să cunoască un medic ortodox. Nici omul ortodox nu e liber de păcat.

Un preot ortodox american, Charlie W. Sheed, spunea în cartea sa, „Sfaturi către o tânără căsătorită“, că viaţa este 90% aşa cum ţi se dă şi 10% aşa cum ţi-o faci. Este corectă această afirmaţie?

Nu aş fi de acord cu o asemenea proporţie. Nu există nici un fel de predeterminare în ceea ce îl priveşte pe om. Trebuie să-l iei pe fiecare om ca persoană capabilă de a-şi ordona propria viaţă. Dacă de mâine se va ruga mai mult, dacă va face mai multe fapte bune, dacă se va purta în societate cum se cuvine, va fi un alt fel de om. Dacă, însă, de mâine va bea câte două sticle de vin pe zi, va avea un alt mod de viaţă.

Spovedania vindecă

Care este rolul Sfintelor Taine în vindecare?

Ştiu cazuri care în urma spovedaniei profunde s-au vindecat de boli psihice de nevindecat. În cazul stărilor de borderline şi de nevroză, spovedania şi o viaţă duhovnicească corectă pot să vindece şi să schimbe viaţa omului.

Psihoterapia ortodoxă ar trebui practicată de clerici sau de laici?

Practica pastorală determină şi o anumită influenţă psihoterapeutică, dar posibilităţile preotului sunt limitate. Este o colaborare între psihoterapeutul ortodox şi preot. Asemeni relaţiei între Hristos şi Înaintemergătorul Său. Psihoterapeutul este ca Sfântul Ioan, care aduce oa-menii la pocăinţă pregătindu-i pentru întâlnirea cu Hristos.

Rugăciunea unei mame a înviat fiul mort

Aţi avut cazuri în care bolnavi care erau indiferenţi faţă de Biserică şi care, în urma bolii, s-au apropiat de Dumnezeu?

Vă pot spune povestea unei femei şi despre întoarcerea la viaţă în chip minunat a fiului ei. Această întâmplare s-a petrecut cu mulţi ani în urmă. Fiul acestei femei, internat la spital într-o stare critică cu diagnosticul de meningită, murise de câteva minute. Eforturile medicilor de a-l întoarce la viaţă au fost zadarnice. Ieşind din secţia de reanimare, medicul curant a prezentat condoleanţe şi a intrat în oficiul medical. Nu se poate descrie starea prin care trecea mama în acele clipe. În acel moment, trecea pe coridor una dintre asistentele medicale, o femeie profund credincioasă. Ea era la curent cu starea sănătăţii fiului bolnav, dar nu ştia că acesta murise. Această asistentă s-a apropiat de mamă, spunându-i încet, dar hotărât: „Rugaţi-vă Maicii Domnului! Rugaţi-o să vă tămăduiască fiul“. Mama celui decedat nu se rugase până atunci niciodată. Dar atunci a făcut-o. A început să se roage fierbinte. În acel moment, a trecut pe acolo tocmai medicul curant. Văzând rugăciunea disperată a mamei, a hotărât să mai injecteze o doză de adrenalină intracardiacă. Şi ...băiatul a înviat!. Şi este viu şi sănătos până astăzi. Slavă Domnului! Iar mama şi-a recăpătat nu doar fiul, ci şi o credinţă puternică!

▲ Cine este Dmitri Avdeev

Dmitri Avdeev Alexandrovici, medic psihiatru, psihoterapeut şi specialist în psihologie medicală, a studiat psihoterapia şi psihologia la institutul de cercetare psihoneurologică „V. M. Behterev“ din Sankt Petersburg, la Academia de formare medicală post-universitară din Moscova, apoi în clinici din Germania şi alte ţări europene. Născut în 1964, în Rusia, dr. Avdeev este membru a diverse societăţi şi asociaţii profesionale şi a participant la congrese naţionale, europene şi mondiale de psihoterapie şi psihologie medicală. Este autorul a numeroase articole publicate în peste 200 de publicaţii, a 42 de cărţi şi broşuri editate în mai multe limbi. În limba română au apărut la Editura Sophia mai multe cărţi: „De vorbă cu un psihiatru ortodox“, „Când sufletul este bolnav“, „Nervozitatea la adolescenţi şi la copii“, „Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe“, „Depresia ca boală şi ca patimă“. Din 1991, a elaborat un model de psihiatrie ortodoxă.


Ziarul Lumina.

[Fani71]

Teologul patrolog J C Larchet a scris mai multe carti despre bolile psihice si relatia lor cu bolile spirituale. Se bazeaza pe scrierile sfintilor Parinti. Mi se pare ca unele din cartile lui sunt traduse pe romaneste si se pot gasi si pe www.scribd.com (Terapeutica bolilor spirituale de exemplu).

[Traditie1]

Din câte stiu se considera uneori, ca si în Justitie, ca lipsa de discernamânt ar asigura mântuirea. Aceasta este o presupunere si nimic mai mult.

Daca prin mântuire întelegem dobândirea energiilor necreate, atunci la ea se poate ajunge doar prin viata de rugaciune permanenta, de isihasm.


Conceptul de boala psihica e confuz.
Oamenii au tendinta sa considere nebunie manifestarile pe care nu le înteleg. Acest fel de convingeri pleaca de la premisa ca tipul de comportament al majoritatii reprezinta modelul de normalitate (asta este si originea cuvântului normal, adica care se înscrie în norme, care reprezinta individul cu caracteristici medii).
Daca consideram însa normalitatea ca raportare corecta la realitate atunci majoritatea oamenilor sunt bolnavi, în lumina învataturii evanghelice, unde nebunie este numita alipirea de lucrurile acestei lumi si ignorarea chemarii lui Hristos (vezi pilda bogatului caruia i-a rodit tarina -Luca 12, 20, pilda celor 10 fecioare -Mastei 25, 2 unde e folosit cuvântul nebun în acest sens). Majoritatea oamenilor nu au poruncile lui Hristos ca fundament al vietii lor.


A considera pe cineva bolnav psihic e o forma de a-l judeca, de a considera ca tu reprezinti normalitatea iar el anomalia, când se poate ca tu sa fii mai bolnav ca el.
　

Bolile psihice nu sunt altceva decât o forma de manifestare atipica în raport cu comportamentul majoritatii. A cauta sa tratezi aceste boli înseamna în multe cazuri a cauta sa-l conformezi pe aproapele tau unor tipare considerate de tine normale, dar care pot fi aberante. Noi nu trebuie sa luam manifestarile majoritatii drept model al normalitatii.


Sunt si situatii, manifestari care produc suferinta celui ce le are, dar calea de a-l ajuta poate fi doar dialogul, nu tratamentele medicale. Cu alte cuvinte trebuie ajutat sa constientizeze ce ar putea sa-l faca sa scape de respectivele suferinte.

　
Un alt factor care a dus la abordarea gresita a celor considerati bolnavi psihic sunt teoriile medicinei, ale psihiatriei, potrivit careia fenomenele psihice ar fi de natura electro-chimica, ca diversele stari psihice ar depinde de lipsa unor substante chimice. Învatatura crestin-ortodoxa este însa ca spiritul e chipul lui Dumnezeu în om si ca este imaterial (asa cum si Dumnezeu este imaterial).

O sursa de confuzii este constatarea ca într-adevar sub efectul unor substante omul îsi pierde constienta sau intra într-o stare de reverie, ceea ce ar parea sa confirme ca exista o legatura între chimie si starile psihice. Dar aceste manifestari sunt din iconomia divina, sunt menite sa întretina aparenta ca totul e material, pentru ca actul de credinta al omului sa nu fie determinat de dovezi indubitale a existentei lumii nemateriale.

Deci fericirea, depresia, inteligenta etc nu depind de existenta sau inexistenta unor substante chimice ci de factori ce tin de conditiile de viata ale omului.
Retardarea mintala rezulta din asimilarea insuficienta sau deformata de cunostinte si experiente de viata, la fel ca si autismul, schizofrenia si paranoia.

Dar toate acestea se întâmpla cu stiinta lui Dumnezeu, nu exista accidente în existenta. A aborda aceste lucruri ca accidente este din start o greseala.

[Traditie1]

Noi trebuie sa ajungem sa constientizam ca suntem nebuni. Starea naturala a omului, modul natural de gândire este eronat si vindecarea noastra poate începe numai daca acceptam ca suntem bolnavi, dupa cuvântul Apostolului:

Nimeni să nu se amăgească. Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept. Căci înţelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este: "El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor". Şi iarăşi: "Domnul cunoaşte gândurile înţelepţilor, că sunt deşarte". (1 Corinteni 3, 18-20)


Trebuie sa obiectivam propriile rationamente si impresii, sa constientizam relativitatea lor. Un om care se bazeaza pe propriile perceptii si nu presupune ca se poate însela, este ratacit.

..........


Mai este un aspect al nebuniei, nebunia asumata. În istoria Bisericii a existat o categorie de oameni, astazi considerati Sfinti, care au simulat nebunia pentru a-si atrage stigmatizarea sociala: nebunii pentru Hristos. Pentru cei care nu cunosc despre aceasta, niste articole:
[COLOR=#0000ff]http://ro.orthodoxwiki.org/Nebun_pentru_Hristos[/COLOR]

[COLOR=#0000ff]http://www.crestinortodox.ro/dreapta-credinta/69887-a-fi-nebun-pentru-hristos[/COLOR]

Asa cum fiecare dintre noi trebuie sa fie si mucenic si calugar (adica sa îndure suferinte si sa duca viata de înfrânare), la fel trebuie sa fim într-o masura si nebuni pentru Hristos. Nu cred ca trebuie sa simulam nebunia (desi nu este exclus ca Dumnezeu sa astepte asta de la noi în unele situatii), este suficient sa nu ne raportam la oameni ci la Dumnezeu în modul cum ne manifestam ca sa atragem din partea celorlalti, în unele momente, desconsiderare, marginalizare. Arhimandritul Sofronie spune undeva ca trebuie sa fim gata sa înfruntam opozitia întregii lumi daca e cazul.

Trebuie sa realizam ca societatea reprezinta un organism apostat si ca a face pe placul ei nu reprezinta normalitatea (asa cum în mod eronat avem deseori impresia, considerând ca majopritatea reprezinta etalonul) ci reprezinta de asemeni o apostazie.　
　
[SIZE=3]　
[/SIZE]

[Fani71]

Ca sf. Pavel vorbeste de nbunia crucii, ca exista nebuni intru Hristos, este alta mancare de peste decat nebunia adevarata.
Sigur ca exista si o definitie sociala a nebuniei, si daca esti altfel decta majoritatea poti fi considerat sarit, ciudat sau chiar nebun.

Insa nebunia adevarata, boala psihica exista. Traditie, ai cunoscut vreodata un bolnav psihic? Eu da. Este infiroator ce sufera acel om si cei din jur. Am cunoscut chiar o persoana a carei boli psihice se manifesta si sub forma de obsesie religioasa. Credea ca vorbeau ingerii cu ea si ii dezvaluiau pacatele altora. A ajuns sa ii atace, verbal si chiar fizic, pentru niste lucruri imaginare (stiu ca erau imaginare). Exista nebuni intru Hristos, insa exista si nebunie de tip religios.

Sigur, multe boli psihice vin din bolile spirituale, insa exista si boli, pur si simplu, asa cum exista boli fizice cauzate de defecte fizice. De la caderea lui Adam, natura umana este 'stricata' si arata defecte mai mari la unul, mai mici la altul. La unii, din motive misterioase stiute de Dumnezeu, apare aceasta forma infiroatoare de boala, boala psihica. Ar trebui ca noi crestinii sa facem tot ce putem sa ii ajutam, sa nu ii dispretuim, sa chemam preotul dar si doctorul.

Un psihiatru care nici macar nu este crestin (sau in fine, nu in sensul plenar) mi-a spus odata ca el crede ca bolile psihice au la origine o problema spirituala, si ca daca fiecare bolnav psihic ar fi tratat in acest sens, si cu o imensa intelegere, radbare, dragoste timp de ani si ani de zile, el s-ar vindeca. Impresionant!

[vali99]

Un parinte spunea ca diavolul lucreaza prin cei ce au anumite boli psihice si-i supara cei credinciosi (si nu numai)