despre bolnavii psihici

[lareine]

Cred ca in tulburarile psihice grave (retard mental mediu/sever, schizofrenie si alte psihoze), omul nemaiavand discernamant (sau puterea de a discerne, de a se concentra, deoarece trairile halucinator-delirante ii centreaza intreaga gandire si perceptie), nu este razpunzator pentru lucrurile pe care le face in aceeasi masura cu noi. Poate exista o oarecare cenzura morala, asta depinde de mediul din care provine individul, de personalitatea sa premorbida, de delir (delir mistic +/- delir de vinovatie sau grandoare).
Depresia si anxietatea sunt diferite, omul are constiinta tulburarii si aici se poate face terapie, pentru ca ai cu cine si pentru ce.
Mai complicate mi se par tulburarile de personalitate, cand "firea" e problematica, agresiva sau impulsiva, sau pur si simplu cu elemente puternic antisociale, lipsa de empatie, tendinta la manipulare si aproape zero mustrari de constiinta. Cu acestia sunt si eu curioasa ce se intampla.

Nu discut cauzele si mecanismele prin care se declanseaza bolile psihice pentru ca astea nu sunt complet elucidate nici pentru noi, dar pe undeva exista similitudini intre viziunea bisericii (patimi, influenta demonica, egoism) si cea psih (de ex legatura dintre narcisism si depresie, de care multi depresivi se mira cand aud: cum eu care sufar atat si ma izolez? da, tu :P) numai ca eu personal aleg sa nu vorbesc despre asta si-mi vad de serotoninele si dopaminele mele deocamdata :)