Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

[AndruscaCIM]

Nu stiu...dar nu e putin cam foarte ciudat sa comparam iubirea si casatoria unui barbat cu o desfranata, cu iubirea lui Hristos pentru OM om in general???

Iubirea dintre barbat si femeie e asemanatoare????...ca eu sincer nu pot privi lucrurile asa!!!

Eu chiar nu stiu cand s-a transformat Taina Casatoriei intr-un act de asistenta sociala premeditat, in vederea casatoriei cu homosexuali, hotzi, gigolo, canibali si mai stiu eu de care!!!!

Cine se indragosteste, foarte bine...treaba lui, dar depinde prin ce medii te invarti la urma urmei, cum sa te gandesti dinainte daca te-ai casatori cu nu stiu ce categorie, sau sa o iei asa ca pe un plan...adica sa ii cauti si sa ii rogi sa se casatoreasca cu tine, sau cum????

[ethereal]

Mereu am avut in vedere acest subiect. Si am plecat de la anumite premise, transformate in intrabari retorice.
Cand se poate numi cineva desfranat? Care este numarul de parteneri care te "ridica"la acest statut?
Era o vorba profana:"Imi plac femeile fara trecut si barbatii cu viitor."
Am fost confruntat de-a lungul timpului cu aceasta problema...Oare eu as putea trece peste acest "stigmat"?
Intotdeauna, in faza incipienta, mi-a venit acelasi raspuns: Nu. Un "Nu" categoric as spune. Iar asta nu din cauza ca n-as avea incredere in persoana care si-ar expune trecutul, in alegerile ei, ci pentru ca ma stiu slab. Iar slabiciunea trezeste o teama ca dragostea n-ar fi atat de puternica incat sa fie durabila in timp, dupa entuziasmul specific inceputurilor. Si e lesne sa se rupa ceva, purtati fiind prin tensiunile si problemele vietii de cuplu. S-ar putea ca, la un moment dat, la nervi, dezamagit fiind sau din orice alte motive, sa reprosez. Sa judec atitudini, sa condamn alegeri. N-as ucide sufleteste persoana respectiva? Care ar mai fi stabilimentul dupa un astfel de eveniment? Cum as mai putea privi in ochi pe cineva care se presupune ca imi e drag? Ca un judecator? Cu vina? Cu supunere?
Cand am intalnit astfel de cazuri m-am axat foarte mult pe binecuvantare. Dar si pe o cautare voluntara a ei. Nu am incercat sa fortez pe cineva sa-si asume propriile fapte, deci n-am insistat pentru o marturisire comuna, la un duhovnic care sa ne cunoasca pentru amandoi. Iar rezultatul a fost, ca toti, chiar si eu, ne asumam cu usurinta poverile pe care le purtam, de care suntem raspunzatori. Poveri care, indiferent de cronologie - trecut, prezent, viitor - afecteaza si viata celuilalt.Probabil avea dreptate Schiller(cred) cand spunea ca "Rusinea scade atunci cand creste in intensitate pacatul."

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ethereal

Mereu am avut in vedere acest subiect. Si am plecat de la anumite premise, transformate in intrabari retorice.
Cand se poate numi cineva desfranat? Care este numarul de parteneri care te "ridica"la acest statut?
Era o vorba profana:"Imi plac femeile fara trecut si barbatii cu viitor."
Am fost confruntat de-a lungul timpului cu aceasta problema...Oare eu as putea trece peste acest "stigmat"?
Intotdeauna, in faza incipienta, mi-a venit acelasi raspuns: Nu. Un "Nu" categoric as spune. Iar asta nu din cauza ca n-as avea incredere in persoana care si-ar expune trecutul, in alegerile ei, ci pentru ca ma stiu slab. Iar slabiciunea trezeste o teama ca dragostea n-ar fi atat de puternica incat sa fie durabila in timp, dupa entuziasmul specific inceputurilor. Si e lesne sa se rupa ceva, purtati fiind prin tensiunile si problemele vietii de cuplu. S-ar putea ca, la un moment dat, la nervi, dezamagit fiind sau din orice alte motive, sa reprosez. Sa judec atitudini, sa condamn alegeri. N-as ucide sufleteste persoana respectiva? Care ar mai fi stabilimentul dupa un astfel de eveniment? Cum as mai putea privi in ochi pe cineva care se presupune ca imi e drag? Ca un judecator? Cu vina? Cu supunere?
Cand am intalnit astfel de cazuri m-am axat foarte mult pe binecuvantare. Dar si pe o cautare voluntara a ei. Nu am incercat sa fortez pe cineva sa-si asume propriile fapte, deci n-am insistat pentru o marturisire comuna, la un duhovnic care sa ne cunoasca pentru amandoi. Iar rezultatul a fost, ca toti, chiar si eu, ne asumam cu usurinta poverile pe care le purtam, de care suntem raspunzatori. Poveri care, indiferent de cronologie - trecut, prezent, viitor - afecteaza si viata celuilalt.Probabil avea dreptate Schiller(cred) cand spunea ca "Rusinea scade atunci cand creste in intensitate pacatul."

Ce legatura are " Cine e fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!"...cu decizia de a te casatori cu cineva cu a carui stil de viata nu esti de acord??

[ethereal]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Ce legatura are " Cine e fara de pacat, sa arunce primul cu piatra!"...cu decizia de a te casatori cu cineva cu a carui stil de viata nu esti de acord??

Mi se pare ca se emit judecati. Un om din punct de vedere duhovnicesc, este supus doar judecatii lui Dumnezeu. Corect?
Titlui post-ului meu e preluat dintr-o situatie in care era implicata o desfranata. Am gresit?

Precizez ca eu am manifestat doar atitudini. Pro si contra.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ethereal

Mi se pare ca se emit judecati. Un om din punct de vedere duhovnicesc, este supus doar judecatii lui Dumnezeu. Corect?
Titlui post-ului meu e preluat dintr-o situatie in care era implicata o desfranata. Am gresit?

Precizez ca eu am manifestat doar atitudini. Pro si contra.

Pai evident ca se emit, sau mai bine zic ca emit, insa nicidecum de genul celor cu aruncatul cataroaielor in cei cu a caror stil de viata nu sunt de acord, ci in sensul ca judec...Gandesc, deci exist!

Titlul theradului era intr-adevar legat de o situatie in care era implicata o desfranata, o poveste care nu are absolut nicio legatura cu iubirea lui Hristos pentru oameni...ci o poveste mai mult sau mai putin frumoasa intre doi oameni, si in care " desfranata" s-a maritat cu altcineva...dar mai traia jumatate de poveste ( sau poate mai mult de atat) cu cel dinainte.

Oi fi eu mai " ganditoare"...dar as vrea sa cred ca asa ceva nu are cum sa fie crestinesc, si ca BOR nici nu mai e nevoie sa se pronunte, pentru ca e logic ca iubirea de tipul asta nu prea are nicio legatura cu modelul Hristic!!!

[glykys]

Un idiot s-ar casatori cu o desfranata. Idiotul lui Dostoievski, desigur!

[windorin]

În prealabil postat de glykys

Un idiot s-ar casatori cu o desfranata. Idiotul lui Dostoievski, desigur!

Da, printul Miskin s'ar casatori cu una, precum isi si dorea pe acea... Nastasia, parca.

Printul Mîşkin, personajul principal din romanul "Idiotul", intruchipeaza idealul crestin al fiintei umane.