Cine s-ar casatori cu o desfranata ?

În prealabil postat de windorin

Am vazut, de curand, piesa de opera "Traviata". Am inteles ca ar fi scrisa dupa cartea "Dama cu camelii", a lui Alexandre Dumas.


"Traviata" a fost inspirata de Rose Alphonsine Plessis (1824-1846) (nascuta in satul Nonant, nu departe de orasul Bayeux din Franta), care a fugit de acasa la varsta de 13 ani. Ajunsa la Paris fara bani, a inceput sa practice prostitutia. La 18 ani devenise deja o cunoscuta ca una din cele mai scumpe curtezane (care in limba italiana se numeste "traviata").

Spre a scapa de urmarirea familiei, si-a schimbat numele de fata in Marie-Duplessis. In aceasta perioada, l-a cunoscut pe scriitorul Alexandre Dumas - fiul (1824-1895), care s-a indragostit de ea si cu care a intretinut stranse legaturi amoroase. Legatura lor au continuat chiar si dupa casatoria ei, pana la prematura ei moarte, in urma unei tuberculoze, la data de 3 februarie 1846, la varsta de numai 22 ani.

Cati dintre noi ar putea iubi sincer o desfranata ? ... In afara de Hristos, eu nu cunosc pe nici un altul.

windorin, subiectul mi se pare cu mult mai delicat fata de toate nuantele care sunt aratate pe-aici. In primul rand ma surprinzi prin faptul ca nu vezi decat partea sensibila si romantica a povestii dar nu si efectul care precede cauza. Daca totul s-ar fi terminat cu casatoria ei, ar fi fost intr-adevar un happy-end, dar ea a continuat desfraul si dupa aceea. Astfel, Dumnezeu o pedepseste si nicidecum nu se lasa impresionat de siropoasa lor idila... Asemenea intamplari mai aflam si din propria noastra istorie, dar nu cred ca are rost sa dezvoltam prea mult o astfel de tema.

Eu sunt un om insurat acum, cu o familie de care ma bucur in fiecare clipa. Dar am fost candva si... holtei. Am cunoscut o astfel de femeie cu vreo doi ani inainte s-o cunosc pe actuala sotie. Nu stiam cu ce se ocupa si imprejurarile in care ne-am cunoscut au fost destul de ciudate. Am tinut mult la acea persoana (de altfel pastrez cu multa placere in amintirile mele pe toate cele care au ocupat pentru un timp un loc privilegiat in viata mea!) si pot sa spun ca avea niste calitati pe care nu le gaseai prea des la o femeie si nu ma refer la "acele calitati", ci la faptul ca avea un suflet urias, era o bucatareasa desavarsita si in timp ce gatea prefera sa ma stie citind ceva sau uitandu-ma la televizor, decat "s-o incurc" pe la bucatarie, si mai ales puteam oricand aborda orice subiect cu ea fiindca era extrem de bine documentata. Dupa un timp, am inceput sa aflu cate ceva, care pentru altii ar fi putut insemna ruptura imediata... Si totusi eu o pretuiam asa cum era. Am impartit "intre noi" garsonierele noastre aproape un an si chiar m-am pomenit spunandu-i ca nu-mi pasa de nimeni si ca pentru ea as fi in stare sa fac pasul casatoriei... Din pacate mai avea un viciu pe care nu stiu cum reusise sa-l tina ascuns destul de mult timp: alcoolul. Fusesera cateva intamplari la niste ocazii mai speciale, dar nu credeam ca se vor repeta prea des. Cand, in seara de Inviere, a ajuns la biserica "precum fularul", m-am simtit extrem de stingher si nu dupa mult timp am intrerupt acea relatie, dar nu fara o mare strangere de inima, fiindca ratiunea imi spunea sa o rup, iar pasii o luau parca mereu catre ea, nu pentru "chestia aia", ci pentru a fi in preajma ei si a vorbi despre... orice! Au trecut de-atunci aproape 20 de ani. Acum cativa ani, cautand ceva pe you-tube, am vazut-o intr-o emisiune de scandal alaturi de Naomi (subiectul era - cred - despre femeile care "o fac" pentru avantaje materiale si nu prea stiu ce cauta Naomi acolo). Dupa calculele mele, avea in jur de 45 de ani (cea in galben de langa Naomi - min. 5:34) si inca arata foarte bine...
Eu cred ca sunt multi barbati tentati sa accepte acest compromis. In ciuda unor pareri strict feministe, barbatii pot fi uneori extrem de sensibili si generosi. Problema vine din exterior: "Ce zic ceilalti despre asta?" Ca si cu biserica; multi sunt care s-ar mai duce din cand in cand, dar e acea jena de "Ce zic altii?"