Lumea copiilor

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Absolut tot ce "consumam" la nivel mental are influenta si are consecinte pe termen lung, mai ales cand acest consum se face in mod repetat si la o varsta frageda.

Perfect de acord.
Dar copilaria este copilarie. Cea mai frumoasa parte a vietii.
Pe care NIMENI nu are dreptul sa o rapeasca. Sub nici un motiv, oricare ar fi el.

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Eu mi-am trait toat copilaria inainte de 1989. Asa ca stiu foarte bine cum era atunci.
Cartile cu besme sunt mai bune decat desenele animate? Cu ce te imbogatesc primele si cu ce te pagubesc celelalte?

Ba am avut o copilarie foarte frumoasa, dar erau alte timpuri.
PS: Ai uitat de Mihaela ;-)

Desenele animate - si filmele - iti servesc de-a gata actiunile si trairile personajelor, decorul, totul. Tu nu trebuie decat sa privesti si sa asimilezi, si nici macar nu e foarte mult de asimilat. Cu textul scris - sau chiar si in varianta audio -, esti obligat sa-ti pui imaginatia la contributie si sa construiesti tu insuti ceva pe baza acelor cuvinte. Una e sa iti desenez eu un castel cu 3 turnuri si sa te pun sa-l inghiti, si alta e sa iti imaginezi tu singur un castel cu 3 turnuri, chiar daca eu iti dau indicatiile. Ca sa nu mai zic ca intotdeauna gama de senzatii exprimabile in scris e mult mai larga decat aceea care se poate comunica prin imagine. Prin text iti pot comunica un obiect care e verde, care e aspru la pipait sau din contra, catifelat. Pot apela la metafore -- soaptele vantului. La frig. Pot face referire la mirosuri, texturi, temperaturi, tristete, bucurie, fluturasi in stomac, frica, minciuna-de-ingheata-apele, metafore etc. Doar prin audio/video servit de-a gata, niciodata nu vei avea acces la gama aceasta de trairi.

Si cred ca daca facem efortul asta - inconstient, nu e ca si cum dam la lopata cand citim ceva -, devenim sensibili la cuvant mai mult decat la imagine. Pentru ca daca eu sunt trista si am o problema si vreau ca tu sa fii empatic cu mine, o sa iti spun lucrurile astea, nu o sa-ti fac un desen animat ca sa intelegi despre ce e vorba.

Si gandeste-te ca in copilarie punem bazele oamenilor care vom fi, pietrele din capul unghiului, ca sa zic asa. Si tot ce e construit prost in copilarie o sa-si arate roadele la varsta adulta, degeaba zicem noi aa ca e distractie, nu are importanta, e ca sa treaca timpul. Cand esti copil totul conteaza si nimic nu e doar ca sa treaca timpul, toate experientele te structureaza si te invata ceva pentru mai tarziu, inveti jucandu-te si-ti construiesti un mod de a privi lumea si de a reactiona inca din frageda pruncie.

[Jane Says]

Si referitor la asta:

Ii luam copiilor pe Pinochio si pe Donald, dar le umplem capul cu habotnicia si bigotismele noastre. Si avem tupeul sa spunem ca asa trebuie facut.

E o idee la care tin foarte mult si vreau s-o intelegi. Noi, adultii, avem impresia ca religia si ca trairea ei presupune doar restrictii - si intr-un fel, e adevarat. Sunt lucruri pe care vrem sa le facem, pe care le-am facut deja si ne-au placut (sper ca nu e nevoie sa dau exemple), ba poate am si repetat experientele respective. Dupa care la un moment il re-descoperim pe Dumnezeu si ne dam seama ca lucrurile alea misto pe care le-am facut nu erau atat de bune. Dar parca totusi le-am mai face. Si incercam sa construim un dosar intreg de motive pentru care totusi nu-s chiar atat de rele. Uneori ne mai razvratim, ne infuriem pe preoti, ca doar ei au dat canoanele; ne mai razvratim uneori si impotriva lui Dumnezeu. Vedem calea asta ca fiind foarte ingusta, grea, si mai degraba intunecata decat luminoasa, pentru ca in capul nostru lumina si bucurie erau lucrurile pe care le faceam cand eram "liberi".

Deci indraznesc sa spun ca noi, astia convertiti mai dupa 20 de ani, plecam din start cu o imagine deformata despre viata, experiente si Dumnezeu, si invatam pe parcurs insa cu multa poticneala, cu multa incapatanare si uneori cu multa suferinta (e groaznic sentimentul ala ca poate totusi.. dar hai numai de data asta etc).

Dar daca noi am fi invatat inca de mici copii ca Doamne Doamne e bun, ca Iisus Hristos a venit pe pamant pentru noi, ca Maica Domnului e buna si se roaga pentru noi, ca avem un Inger Pazitor care ne indeamna la bine si ne opreste de la rau, ca daca atunci cand facem o boacana il suparam si intristam pe Doamne-Doamne (deci nu in sensul ca vine Dumnezeu si ne bate cu bata), pe Inger si pe Maica Domnului, care chiar si asa, trista, tot o sa se roage pentru noi, ca lui Doamne Doamne ii plac copiii cuminti care nu vorbesc urat si care asculta de parinti, ca lui Doamne Doamne ii multumim pentru floarea asta frumoasa si pentru mancarea din farfurie si pentru apusul asta rosiatic si pentru ploaia aceasta care uda pamantul si face sa creasca plantele si pentru zapada aceasta alba sub care se incalzesc semintele.. ca lui Doamne Doamne ii place sa impartim jucariile noastre cu alti copii, si sa le dam din pachetelul nostru.. ca duminica ne imbracam frumos si mergem in casa lui Doamne Doamne impreuna cu alti oameni, si ca in altar coboara Iisus Hristos si Ingerii chiar daca nu ii vedem.. si ca Ingerul nostru pazitor se bucura cand mergem duminica la Biserica si cand ingenunchem langa pat si ii zicem o rugaciune catre Doamne Doamne..

Cred ca am fi facut toate lucrurile astea in mod natural, de dragul lui Dumnezeu si nu din frica intunecata de El. Si nu am fi apucat sa facem multe din pacatele pe care le-am facut pe urma, sau daca le-am fi facut, ele ar fi fost insotite de o rusine mult mai crunta, care ne-ar fi impiedicat serios sa le mai repetam, si am fi vazut pacatele ca fiind intunericul, si nu pe Dumnezeu ca fiind restrictie.

Unde vezi tu habotnicia si bigotismul din ce am scris, ca eu nu le vad :)

[Fani71]

Sunt de acord cu Jane cu televizorul la varste fragede, si eu o sa fac la fel, o sa le dau copiilor dvd-uri alese de mine. De altfel nu avem cablu asa ca nu o sa para ceva interzis, o sa fie pur si simplu inexistent la noi in familie. (Nu vreau sa zic ca toata lumea ar trebui sa faca asa.. asta este alegerea noastra de viata si pentr noi)
Nu cred ca ii privez de ceva esential, simpotriva, o sa le dau ce este mai bun in felul asta.
Si o sa le citesc mult, pana invata ei sa citeasca.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Jane Says

Desenele animate - si filmele - iti servesc de-a gata actiunile si trairile personajelor, decorul, totul. Tu nu trebuie decat sa privesti si sa asimilezi, si nici macar nu e foarte mult de asimilat. Cu textul scris - sau chiar si in varianta audio -, esti obligat sa-ti pui imaginatia la contributie si sa construiesti tu insuti ceva pe baza acelor cuvinte. Una e sa iti desenez eu un castel cu 3 turnuri si sa te pun sa-l inghiti, si alta e sa iti imaginezi tu singur un castel cu 3 turnuri, chiar daca eu iti dau indicatiile. Ca sa nu mai zic ca intotdeauna gama de senzatii exprimabile in scris e mult mai larga decat aceea care se poate comunica prin imagine. Prin text iti pot comunica un obiect care e verde, care e aspru la pipait sau din contra, catifelat. Pot apela la metafore -- soaptele vantului. La frig. Pot face referire la mirosuri, texturi, temperaturi, tristete, bucurie, fluturasi in stomac, frica, minciuna-de-ingheata-apele, metafore etc. Doar prin audio/video servit de-a gata, niciodata nu vei avea acces la gama aceasta de trairi.

Si cred ca daca facem efortul asta - inconstient, nu e ca si cum dam la lopata cand citim ceva -, devenim sensibili la cuvant mai mult decat la imagine. Pentru ca daca eu sunt trista si am o problema si vreau ca tu sa fii empatic cu mine, o sa iti spun lucrurile astea, nu o sa-ti fac un desen animat ca sa intelegi despre ce e vorba.

Si gandeste-te ca in copilarie punem bazele oamenilor care vom fi, pietrele din capul unghiului, ca sa zic asa. Si tot ce e construit prost in copilarie o sa-si arate roadele la varsta adulta, degeaba zicem noi aa ca e distractie, nu are importanta, e ca sa treaca timpul. Cand esti copil totul conteaza si nimic nu e doar ca sa treaca timpul, toate experientele te structureaza si te invata ceva pentru mai tarziu, inveti jucandu-te si-ti construiesti un mod de a privi lumea si de a reactiona inca din frageda pruncie.

Dupa tine, copilaria trebuie traita doar cu Hristos?

[Jane Says]

În prealabil postat de Dumitru73

Dupa tine, copilaria trebuie traita doar cu Hristos?

Mai, tu ai citit macar ce ti-am scris acolo, ca nici macar nu avea legatura cu Hristos ..
Da si tu un reply la ideea pe care am transmis-o cu postul ala, concret.

[mirabela]

Am 4 ani de zile experienta ca profesor de limba engleza la o gradinita de stat din tara, dar pe langa am mai fost si suplinitor, cand a fost necesar.

Va recomand din suflet sa va dati copii la gradi, unde invata foarte multe, fiind mult mai bine pregatiti pentru scoala. Nu cautati scuze de genul, e obosit dimineatza, si nu vreau sa-l trezesc, sau oricum nu e imp gradi, sau mi-e greu sa-l aduc in fiecare dimineatza.

E foarte important ca un copil sa invete ce e rabdarea, sa stie sa asculte. Doar prin ascultarea povestilor, si apoi povestirea lor, si explicarea cuvintelor la nivelul lor. Aici vorbim de povesti precum :' “Găinuşa cea moţată”, “Povestea măgăruşului încăpăţânat”, “Căsuţa din oală”, “Cum au fugit odată jucăriile de la un copil”, “Greşala Cuminţicăi”, “Supărarea Danielei”, etc. copii invata sa salute, sa aprecieze jucariile, parintii, munca parintilorsi a colegilor si sa-i respecte, etc.


In atasament e povestea magarusului incapatanat.

[anna21]

În prealabil postat de Fani71

Sunt de acord cu Jane cu televizorul la varste fragede, si eu o sa fac la fel, o sa le dau copiilor dvd-uri alese de mine. De altfel nu avem cablu asa ca nu o sa para ceva interzis, o sa fie pur si simplu inexistent la noi in familie. (Nu vreau sa zic ca toata lumea ar trebui sa faca asa.. asta este alegerea noastra de viata si pentr noi)
Nu cred ca ii privez de ceva esential, simpotriva, o sa le dau ce este mai bun in felul asta.
Si o sa le citesc mult, pana invata ei sa citeasca.

Asa fac eu: nu avem cablu.
Le aleg eu DVD-uri (avem deja o colectie bogata). Recomand:
- Little Einsteins (desene f pasnice, fondul muzical este muzica clasica, invata despre totfelul de lucruri..)
- Super WHY (despre litere, citit)
- Cyberchase (despre calcul matematic) - astea-s ultima descoperire, au deschis apetitul copilului pt matematica (se apuca singur sa faca exercitii, aproape zilnic).
- am si cronicile din Narnia, dar copii nu sunt entuziasmati.. si nici eu. Nu-mi place ca au ales un animal (fie el leu).. in fine.
Mai sunt si altele.. cand imi amintesc le voi mentiona.

Si povesti: Patericul copiilor, povestile povestite de Par. Cleopa (din pacate nu am decat doua volume).


@Dumitru
Ce am observat eu din privitul desenelor: copilul meu cel mare avea o imaginatie debordanta, inventa tot felul de jocuri (nu se prea juca cu jucarii), desena lucruri fantastice si viu colorate, inventa povesti etc..
Dupa ce am inceput sa-l las sa priveasca desene animate a devenit extraordinar de pasiv! Nu mai inventeaza lucruri, nu are "chef" sa se joace etc.. daca ar fi posibil ar sta doar la tv, calculator si jocuri video.
Si nu sunt singura care am observat, ci prieteni apropiati m-au intrebat ce s-a intamplat cu el.
Nu exista desene animate daunatoare si desene bune.. ci toate sunt daunatoare, parerea mea. In mod clar indeamna la pasivitate. Si este experienta mea personala (si specialistii afirma acelasi lucru).

[anna21]

În prealabil postat de Dumitru73

Dupa tine, copilaria trebuie traita doar cu Hristos?

De ce nu?
Daca s-ar putea, as vrea, dar principalul obstacol este credinta prea putina a parintilor!

[anna21]

În prealabil postat de Jane Says

Deci indraznesc sa spun ca noi, astia convertiti mai dupa 20 de ani, plecam din start cu o imagine deformata despre viata, experiente si Dumnezeu, si invatam pe parcurs insa cu multa poticneala, cu multa incapatanare si uneori cu multa suferinta (e groaznic sentimentul ala ca poate totusi.. dar hai numai de data asta etc).

Gandesc la fel.
Nici o experienta nu trace fara a lasa urmari asupra psihicului (chiar daca noi nu suntem constienti). Toate experientele, toata informatia ne modeleaza.

Dar daca noi am fi invatat inca de mici copii ca Doamne Doamne e bun, ca Iisus Hristos a venit pe pamant pentru noi, ca Maica Domnului e buna si se roaga pentru noi, ca avem un Inger Pazitor care ne indeamna la bine si ne opreste de la rau, ca daca atunci cand facem o boacana il suparam si intristam pe Doamne-Doamne (deci nu in sensul ca vine Dumnezeu si ne bate cu bata), pe Inger si pe Maica Domnului, care chiar si asa, trista, tot o sa se roage pentru noi, ca lui Doamne Doamne ii plac copiii cuminti care nu vorbesc urat si care asculta de parinti, ca lui Doamne Doamne ii multumim pentru floarea asta frumoasa si pentru mancarea din farfurie si pentru apusul asta rosiatic si pentru ploaia aceasta care uda pamantul si face sa creasca plantele si pentru zapada aceasta alba sub care se incalzesc semintele.. ca lui Doamne Doamne ii place sa impartim jucariile noastre cu alti copii, si sa le dam din pachetelul nostru.. ca duminica ne imbracam frumos si mergem in casa lui Doamne Doamne impreuna cu alti oameni, si ca in altar coboara Iisus Hristos si Ingerii chiar daca nu ii vedem.. si ca Ingerul nostru pazitor se bucura cand mergem duminica la Biserica si cand ingenunchem langa pat si ii zicem o rugaciune catre Doamne Doamne..

Cred ca am fi facut toate lucrurile astea in mod natural, de dragul lui Dumnezeu si nu din frica intunecata de El. Si nu am fi apucat sa facem multe din pacatele pe care le-am facut pe urma, sau daca le-am fi facut, ele ar fi fost insotite de o rusine mult mai crunta, care ne-ar fi impiedicat serios sa le mai repetam, si am fi vazut pacatele ca fiind intunericul, si nu pe Dumnezeu ca fiind restrictie.

Unde vezi tu habotnicia si bigotismul din ce am scris, ca eu nu le vad :)

Si eu imi doresc mult ca Dumnezeu sa fie FIRESCUL din viata copilului.
(nu evenimentul din ziua de duminica).
Daca nu voi reusi este doar putina mea credinta. Si daca nu voi reusi sa fac nici macar atat de putin.. cred ca este foarte clar cat de "crestina" sunt si unde-mi este locul in cealalta lume.