Conservatorismul in Religie

[Lavrentiu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

două firi, fără amestecare, fără schimbare, fără împărţire, fără despărţire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricată din pricina unimii, ci mai degrabă păstrându-se însuşirile fiecărei firi într-o singură persoană şi într-un singur ipostas, nu împărţindu-se sau despărţindu-se în două feţe, ci Unul şi Acelaşi Fiu, Unul Născut, Dumnezeu Cuvântul, Domnul Iisus Hristos, precum [au vestit] de la început proorocii, precum El însuşi ne-a învăţat despre Sine şi precum ne-a predanisit nouă Crezul Părinţilor.

Sursa (ortodoxă) aici: http://www.credo.ro/sinodul-al-patru...c-calcedon.php

Adesea vedem în Biblie că Domnul Cristos acţionează uneori ca om, alteori ca Dumnezeu. În mod evident facultatea de a ierta păcatele este un exerciţiu al divinităţii Sale, fapt pentru care Şi-a atras antipatia arhiereilor şi fariseilor, care nu îi puneau la îndoială umanitatea, ci divinitatea.
Fiind un exerciţiu al omnipotenţei divine, iertarea păcatelor a putut-o face înainte de întrupare, deoarece Isus s-a născut ca Dumnezeu din preeternitate.

Domnule Mihnea Dragomir, de ce despartiti in Hristos lucrarile (cele 2), pe care nici El Insusi nu le-a despartit? Si Sinodul arata: fără despărţire, cum ati citat chiar dvs mai sus.

Iata cuvintele Sfantului Maxim Marturisitorul:

“Nici o fire din cele carora le era ipostas nu era activata in chip despartit de cealalta. Prin fiecare facea evidenta pe cealalta. Fiind cu adevarat si una si alta, ca Dumnezeu misca umanitatea, iar ca om descoperea Dumnezeirea proprie. Patimea dumnezeieste, ca sa zic asa, caci suferea de bunavoie, deoarece nu era om simplu, si savarsea minuni omeneste, caci le savarsea prin trup, deoarece nu era Dumnezeu dezvaluit. Incat patimile sunt minunate si noi, prin puterea dumnezeiasca a naturii Celui ce patimea, iar minunile patimite, fiind implinite prin puterea patimitoare a trupului Celui ce le savarsea.”

Este posibil ca pentru teologia scolastica citatul de mai sus sa fie scandalos, dar aceasta este linia pe care merge gandirea ortodoxa.