![]() |
![]() |
|
|
|
|
|
#1
|
||||
|
||||
|
Problematica referitoare la "Filioque" este ampla, si nu poate fi rezolvata doar la un nivel superficial, multumindu-ne cu acuzatii aduse "celorlalti".
Ca sa ne apropiem intru catva de datele problemei, ar trebui sa cunoastem dinamica interna a evolutiei invataturilor dogmatice, pornind de le Scriptura si Sfanta Traditie, tinand seama de hotararile Sinoadelor ecumenice si de expunerile proprii ale diferitilor teologi sau Sfinti- care au jalonat drumul spre formularile dogmatice din Sinoadele ecumenice. Pentru rasaritenii ortodocsi e bine sa ne amintim ca unele concepte, inainte de a fi integrate in invatatura oficiala a Bisericii, au fost indelung forjate si explicate in sensuri noi, dezbacate de sensurile filozofice avute anterior. Spre exemplu expresia "de-o-fiinta", greceste "homousios", adica Fiul este de aceiasi fiinta/ substanta divina, ca si Tatal. Aceasta expresie, ne biblica, a fost acceptata si in Crez, dupa ce a facut o lunga strada, trecand si prin condamnari ale diferitelor sensuri pe care uni (eretici) incercau sa i le dea. As sublinia faptul ca pana la stabilirea unei invataturi intr-un conciliu / sinod ecumenic, invatatura respectiva, chiar daca se regaseste in scrierile mai multor autori importanti, ramane ca o parere / teleologumen/ a acestora. In acest sens, in primul rand, nu putem vorbi despre dogma purcederii Sfantului Duh "NUMAI" de la Tatal, ci doar despre ce s-a stabilit la Niceea si Constantinopol, in soboare ecumenice, anume "Duhul Sfant purcede de la Tatal" (fara a se face referire explicita la legatura intra-trinitara a Duhului Sfant cu Fiul). Nici un conciliu ecumenic nu a acceptat formula "NUMAI" de la Tatal, pentru simplu motiv ca in timpul sinoadelor ecumenice ale primului mileniu nu au analizat o asemenea problematica, care va fi in prima linie a discutiilor dintre Rasarit si Apus in cel de-al doilea mileniu d.Hr. Dat fiind faptul ca in acest al doilea mileniu d.Hr. nu au mai fost sinoade ecumenice acceptate de rasariteni, invatatura despre Filioque sau impotriva lui Filioque, pentru rasariteni ramane teleologumen, invatatura particula a vreunui teolog, fie el si sfant, insa o invatatura care nu a fost validata de un sinod ecumenic (asta daca nu luam in considerare posibilitatea ca, cel putin la vremea respectiva, cateva sinoade din Apus sa fi fost considerate ecumenice, avand participarea incontestabila a rasaritenilor, Lion 1274 si Ferrara-Florenta 1438-1439, la acesta din urma participand chiar si o delegatie din Moldova, cu mitropolit si ambasador). Dat fiind faptul ca in Apus s-au intrunit sinoade, pe care ei le considera ecumenice, invatatura despre Filioque, cel putin pentru apuseni, este dogma de credinta, in timp ce pentru rasariteni e considerata, fie teleologum adica parere nevalidata de sinoade ecumenice, fie erezie pentru ca, in conceptia (particulara) a unora s-ar opune unei hotarari a unui conciliu ecumenic care stabilit ca la Crez sa nu se adauge nimic. Filoque fiind considerat "adaus" la Crez, e privit cu suspect, fiind considerat erezie mai ales pentru adaugarea la Crez. Desigur, despre sensul expresiei, ar fi multe de zis, insa rasaritul ne mai avand un sinod ecumenic care sa condamne solemn asemenea invatatura, si parerile pro si cele contra, raman la stadiul de pareri pana la intrunirea unui sinod cu adevarat ecumenic, dupa modelul celor din primul mileniu. |
|
#2
|
||||
|
||||
|
Invatatura a fost condamnata explicit inainte de schisma.
Sfantul Patriarh Fotie al Constantinopolului l-a condamnat in Enciclica din 867 aratand ca Filioque neaga unitatea de principiu in Sfanta Treime si strica raportul intre ceea ce e comun in Dumnezeu si intre ceea ce e propriu ipostaselor treimice. Enciclica constituie de altfel si convocarea sino*dului ortodox, care, de fapt, s-a tinut in acelasi an, la Constantinopol, in urma caruia papa a fost condamnat. Mai multe detalii aici: http://www.crestinortodox.ro/dogmati...que-69122.html |
|
#3
|
||||
|
||||
|
Daca a fost condamnata explicit de cineva, o fi fost si aparata explicit de altcineva...
Atata timp cat un sinod ecumenic, acceptat si de rasariteni, nu s-a pronuntat, toate aceste asa-numite condamnari, raman la stadiul de pareri individuale / teologumene. |
|
#4
|
|||
|
|||
|
Cele mai grave sunt ereziile fata de divinitate.Filioque este o astfel de erezie.Duhul Sfant nu purcede si de la Fiul.
|
|
#5
|
||||
|
||||
|
Citat:
Din moment ce nu este un asemenea sinod ecumenic, am putea spune doar ca suntem sau nu de acord cu o asemenea invatatura / explicatie, mesaj, etc. Nu numarul celor care se declara pro sau contra conteaza, ci adevarul proclamat in sinod ecumenic... |
|
#6
|
||||
|
||||
|
Iata si o incercare de expunere a problemei in termeni mai putini polemici:
http://www.scoba.us/assets/files/Fil...tement-ROM.pdf Comisia americana de dialog ortodox-catolic. |
|
#7
|
||||
|
||||
|
Citat:
|
|
#8
|
||||
|
||||
|
Citat:
Acum sa nu lasam impresia ca daca respectam Scriptura, si, desigur, o respectam, inafara de Scriptura nu ar mai fi nimic de zis asupra acestui aspect. Parintii din vechime au incercat sa ne lumineze, si prin scrierile lor putem, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa patrundem mai mult in taina lui Dumnezeu, caci, dealtfel, Dumnezeu doreste sa ne folosim si mintea, si sa incercam sa le vorbim si altora despre cele revelate. Sa ne aducem aminte de cata discutie a fost pentru introducerea in Crezul de la Niceea a expresiei "de-o-fiinta" (gr. homousios), pentru ca, spuneau unii, nu se regaseste acest termen in Scriptura... Purcederea Duhului prin Fiul, sau si de la Fiul, sunt expresii cunoscute in perioada patristica, si in rasarit, si in apus. Polemica a aparut asupra acordului sau dezacordului ca expresia Filioque sa fie inclusa in Crezul Niceeno-constantinopolitan. Astazi apusul nu pretinde ca rasaritul bizantin sa introduca expresia in crez. Pe urma...s-a trecut la nivelul contestarii intelesului expresiei, si, din pacate a aparut teza, nelegitimata nici biblic nici patristic, cum ca Duhul ar purcede NUMAI de la Tatal. Dar, asa cum am mai spus, pana cand un conciliu ecumenic nu va expune problematica in mod clar si explicit, atat cat putem cuprinde, parerile asupra temei acesteia, nu depasesc nivelul de autoritate al unor pareri private. Aceasta ar fi problematica vazuta de un rasaritean cu bunavointa. Pentru Biserica Catolica, problema este lamurita. Au fost doua sinoade, considerate in vremea lor ecumenice, si in rasarit si in apus (apoi, rasaritul...si-a retras acordul), in care s-a discutat si clarificat invatatura aceasta, deci, este invatatura de credinta asemenea celorlalte invataturi stabilite in sinoadele ecumenice. |
|
#9
|
||||
|
||||
|
Citat:
"Iara cand va veni Mangaietorul, pe care Eu il voi trimite voua de la Tatal, Duhul Adevarului, Care de la Tatal purcede, Acela va marturisi despre mine." Ce reiese de aici? Ca IISUS TRIMITE de la Tatal pe Duhul Adevarului si Ca Duhul Adevarului purcede de la Tatal. Ramane cert faptul ca Iisus contribuie la trimiterea Duhului, in timp. Dar noi cum cunoastem relatiile intra-trinitare? Raspunsul clasic este: dupa revelatia facuta in timp, in istorie. Exemplu: Tatal il trimite pe Fiul in lume -> Tatal l-a nascut pe Fiul din vesnicie. Asadar...in aceiasi ordine de idei, Fiul trimite Duhul in lume -> Fiul contribuie la purcederea Duhului din vesnicie. Aceasta contributie a fiului la procesiunea vesnica a Duhului, a fost exprimata de Sfintii parinti prin expresia "Duhul purcede PRIN Fiul". Dar au fost si expresii patristice care expuneau lamurit ca "Duhul purcede de la Tatal SI de la Fiul". A se vedea, Sfantul Damaschin (necitat de partea rasariteana in aceasta problematica, iar pozitia lui, daca totusi apare, este redusa la gradul de "parere personala"). A ramas parere personala pana cand a fost expusa intr-un sinod ecumenic: Lion 1274, si confirmata intr-un alt sinod ecumenic, la Fforenta 1439, sinod care la vremea respectiva a avut participarea patriarhului de la Constantinopol si a reprezentantilor celorlalte patriarhii din rasarit, deci (cel putin in perspectiva apuseana) ramane un sinod ecumenic, care a analizat si expus invatatura referitoare la relatia din timp si din vesnicie a Duhului Sfant. Nu as insista prea mult pe tema aceasta, dar...la acest sinod ecumenic de la Florenta a participat chiar si mitropolitul Moldovei din vremea aceea, Damian, insotit de o delegatie, care mitropolit a semnat decretul de unire, asemenea reprezentantilor patreiariilor din rasarit. |
|
#10
|
||||
|
||||
|
Citat:
Saracii Patriarhi care in secolul 16 si 19 au dat diferite anatheme, si impotriva ereziei Filioque! S'au amagit degeaba; defapt acum descoperim ca ceea ce ei numeau erezii nu sunt... erezii! Cine are dreptate? Ducutu sau sinodul pan-ortodox de la 1848? ... |
|
|