Lumea copiilor

[anna21]

Fani, eu sunt de acord cu opiniile lui Zaharia si ale lui Jane.
Poate ca arta are rolul ei, dar din moment ce descoperi crestinismul si scrierile sfintilor parinti.. nu vad ce placere mai gasesti in arta.
Si eu am citit scriitori care mi-au placut enorm, dar acum mi se pare pierdere de vreme sa-i citesc, cand am atitea carti crestine care ma asteapta.

1. Cititul este evadare din realitate. Este f important in ce lume evadezi, fiecare autor isi creeaza o lume in care transpune proprii demoni (patimi, temeri, necredinta etc..)
Sa stii ca poti invata multe din afara cartilor. Eu am invatat multe lucruri despre mine privind copiii mei.

2. Spuneai

Altceva: Daca tu zici de ex. ca citind anumite carti te-a influentat negativ, cine iti spune ca tendinta respectiva negativa nu era deja prezenta in tine si ca daca nu erau acele carti, ti-o satisfaceai altfel, mai putin indirect?

Neindoielnic. Altfel nu as fi gasit placere in citit (cred ca multi au observat ca le place Schopenhauer sau Cioran la vreme de tristete, Nichita Stanescu atunci cand te indragostesti etc.. Dar oricum, noi trebuie sa luptam cu patimile, nu sa le alimentam.)

Dar eu cred ca uneori te incarci cu false probleme citind carti sau ascultand muzica de o anumita factura. De exemplu, daca intri pe situri care fac propaganda feminista, ajungi sa te revolti impotriva barbatilor (chiar daca sotul tau este cel mai bland si mai atent om, nu conteaza... tot te simti ne-pretuita la justa valoare).
Nu cred ca nu ai observat ca ai tendinta sa te identifici cu eroine din romane, sa pliezi problemele lor peste existenta ta etc...
Eu observ ca si privitul unui simplu film, oricat de stupid si neinteresant, imi ridica false probleme (cumva ma identific cu un ceva din film si ma gandesc care ar fi fost rezolvarea cea mai buna, de ce personajul nu a "vazut-o", as putea sa patesc si eu asa ceva? etc...) Adica o ideatie menita sa diminueze emotiile starnite de film/ carte etc (anxietate, entuziasm, regret..), sa restabilesc un echilibru emotional anterior.
Nimic nu trece fara urme.

3. Copiii capteaza tot ca un burete. Nu o data s-a intamplat ca baiatul meu sa memoreze cate un refren de la radio de la drumul de acasa pana la scoala (drum de 10 min). Acest lucru m-a nelinistit, acum nu mai pornesc radioul in masina.
Dar fenomenul nu se reduce la muzica. Ieri l-am auzit vorbind cu sine in timp ce desena. Spre uimirea mea a reprodus dialoguri din desene animate in ordine, mimand vocile si accentul original.. mai mult de 20 minute. Nu a sarit nici o replica din film (filmul era un serial Veggie tales). Probabil ca in mintea lui vizualiza episodul. Asta m-a nedumerit.. ma intreb cat retine el de fapt din tot ce vede si aude.

4. Nu stiu daca ma exprim coerent pentru ca am citit.
Am exemplul sotului meu care declara ca a citit vreo patru carti in toata viata lui adulta (in afara de cele de specialitate).. si eu nu-l cred ca suntem impreuna de n ani si nu l-am vazut citind ceva in afara de carti de specialitate.
Dar scrie extraordinar de frumos (a avut surpriza sa vada un eseu de-al lui inramat in biroul sefului lui). Scrie fenomenal. (eu sunt verde de invidie)

5.

Last not least: autori cu idei cat se poate de crestine, cum ar fi Dostojevsky, a descris in literatura lor si lucruri pacatoase sau morbide, au coborat pana in strafundurile naturii umane.. Citindu-i coboram si noi acolo, le cunoastem (pentru a le putea eventual depasi). Nu au scris doar lucruri inaltatoare despre Dumnezeu si sfinti. Au ajuns chiar si la scarbosenii si demonisme..

Demonisme la Dostoievski? Intamplator originile atitudinii mele actuala fata de literatura se afla in romanul "Demonii". A fost primul roman al lui Dostoievski pe care l-am citit si ramas romanul meu preferat.
Mi-a placut cum ideile reformiste si idealiste (aparent beningne, doar niste idei ale timpului lor, nu?) promovate de Stepan Trofimovici nasc demonii nihilismului (in Stavroghin, fiul spiritual si Piotr Stepanovici, fiul biologic).
Cred ca aici ai nimerit-o.. felul in care Dostoievski a exemplificat cum o ideologie naste demoni este extraordinar.

[Fani71]

În prealabil postat de anna21

Fani, eu sunt de acord cu opiniile lui Zaharia si ale lui Jane.
Poate ca arta are rolul ei, dar din moment ce descoperi crestinismul si scrierile sfintilor parinti.. nu vad ce placere mai gasesti in arta.
Si eu am citit scriitori care mi-au placut enorm, dar acum mi se pare pierdere de vreme sa-i citesc, cand am atitea carti crestine care ma asteapta.

Bine, este alegerea ta, si cunosc si alte persoane respectabile care nu citesc literatura.
Insa vrei sa spui ca asa ar trebui sa facem toti?
Daca ai avea putere de decizie, ai scoate literatura din scoala si ai inlocui-o cu teologia?
Copiilor tai ce o sa le dai sa citeasca?

În prealabil postat de anna21

1. Cititul este evadare din realitate. Este f important in ce lume evadezi, fiecare autor isi creeaza o lume in care transpune proprii demoni (patimi, temeri, necredinta etc..)
Sa stii ca poti invata multe din afara cartilor. Eu am invatat multe lucruri despre mine privind copiii mei.

Evident, nu am spus ca numai din carti se poate invata.
Este valabil si pentru religie.
Da, cititul poate fi si o evadare si trebuie sa ne cercetam sa vedem daca devine prea mult astfel. (un pic de evadare poate nu strica, uneori, pentru a-ti pastra echilibrul, in anumite stadii de dezvoltare duhovniceasca..) Dar este numai un aspect.. pe celelalte nu le mai repet.

În prealabil postat de anna21

Dar eu cred ca uneori te incarci cu false probleme citind carti sau ascultand muzica de o anumita factura. De exemplu, daca intri pe situri care fac propaganda feminista, ajungi sa te revolti impotriva barbatilor (chiar daca sotul tau este cel mai bland si mai atent om, nu conteaza... tot te simti ne-pretuita la justa valoare).
Nu cred ca nu ai observat ca ai tendinta sa te identifici cu eroine din romane, sa pliezi problemele lor peste existenta ta etc...
Eu observ ca si privitul unui simplu film, oricat de stupid si neinteresant, imi ridica false probleme (cumva ma identific cu un ceva din film si ma gandesc care ar fi fost rezolvarea cea mai buna, de ce personajul nu a "vazut-o", as putea sa patesc si eu asa ceva? etc...) Adica o ideatie menita sa diminueze emotiile starnite de film/ carte etc (anxietate, entuziasm, regret..), sa restabilesc un echilibru emotional anterior.
Nimic nu trece fara urme.

Ceea ce spui reduce omul la un burete pasiv, la o meduza conformista fara sira spinarii.
Este problema libertatii crestine pe care nu vrei tu sa o accepti, cred.
Si a varstei adulte la care trebuie sa aungem, crestini fiind. Ca un copil nu poate discerne si ca prinde tot din zbor, e clar. Dar ca un adult sa se comporte tot ca un copil, si din cauza asta sa gaseasca solutia sa nu mai citeasca literatura (buna, ca de aia vorbeam, nu de telenovele si romane proaste).. mi se pare chiar o falsa solutie, care infantilizeaza adultul.
Nu pliez eroinele pe existenta mea, ci ceea ce citesc ma face sa vad si in mine anumite lucruri pe care le ignoram. Este o diferenta de greutate in balanta.

În prealabil postat de anna21

Demonisme la Dostoievski? Intamplator originile atitudinii mele actuala fata de literatura se afla in romanul "Demonii". A fost primul roman al lui Dostoievski pe care l-am citit si ramas romanul meu preferat.
Mi-a placut cum ideile reformiste si idealiste (aparent beningne, doar niste idei ale timpului lor, nu?) promovate de Stepan Trofimovici nasc demonii nihilismului (in Stavroghin, fiul spiritual si Piotr Stepanovici, fiul biologic).
Cred ca aici ai nimerit-o.. felul in care Dostoievski a exemplificat cum o ideologie naste demoni este extraordinar.

Si mie mi-a placut ideea asta. Dar nu mi se pare ca se refera la problema pe care o discutam. Acolo, cochetarea intelectuala cu anumite idei naste demoni, aici, este vorba de un adult care are deja convingeri crestine si o viata crestina, nu de cochetare.
Ar fi coerent sa propui atunci ca un crestin nici sa nu cunoasca existenta altor religii sau a unor filozofii si ideologii straine de ortodoxie. Sa traiasca in turnul lui de fildes, pentru ca simplul fapt de a intra in contact cu ele il afecteaza negativ si definitiv. CUM anume ar fi posibil lucrul asta in lumea de azi, nu stiu...

PS Din fericire, citirea literaturii clasice sau fantastice nu s-a pus inca in indreptarele de spovedanie ..

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

PS Din fericire, citirea literaturii clasice sau fantastice nu s-a pus inca in indreptarele de spovedanie ..

Cum sa nu, intra la carti eretice.
Apoi stiu sigur ca BO Bulgara a condamnat vehement Harry Potter. Deci cred ca e pe lista de pacate. :D

Le-am citit,cand erau mai mici,aceleasi povesti(am mai adaugat si Legendele Olimpului+povesti despre mari eroi gen Alexandru Macedon,Ahile sau Hercule) pe care le-am auzit si eu si nu li s-au parut demodate.Morala>inocenta copilariei este eterna.In rest,acum cand au crescut,isi aleg singurii cartile dar o lunga perioada de timp sotia mea le-a recomandat carti gen Jules Verne,etc.Spre fericirea mea le-au citit.Spre disperarea mea au transformat baia in bazin de testare pt Nautilus:)) La tv..hmm.i-am lasat destul de tarziu si doar la anumite ore.Acum aleg singuri dar m-am bucurat sa vad ca au dobandit un discernamint in a selecta canalele favorite.Bye.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Noesisaa

Cum sa nu, intra la carti eretice.
Apoi stiu sigur ca BO Bulgara a condamnat vehement Harry Potter. Deci cred ca e pe lista de pacate. :D

"Dacă toate cărţile din Biblitoteca aceasta sunt conforme cu Coranul, atunci pot fi arse, deoarece avem Coranul. Dacă sunt contrare Coranului, atunci trebuie arse, fiindcă ceea ce e contrar Coranului trebuie stârpit. Foc !!!"

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Cum sa nu, intra la carti eretice.
Apoi stiu sigur ca BO Bulgara a condamnat vehement Harry Potter. Deci cred ca e pe lista de pacate. :D

Aha. Sa vedem cand o sa-l condamne si pe Shakespeare, ca si acolo apar spiridusi, zane si vrajitori. Din fericire nu este atat de cunoscut ca Harry Potter.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Fani71

Aha. Sa vedem cand o sa-l condamne si pe Shakespeare, ca si acolo apar spiridusi, zane si vrajitori. Din fericire nu este atat de cunoscut ca Harry Potter.

Fani71, dar de ce sa ne aruncam tocmai spre Shakespeare, cand ar trebui luati la puricat ai nostri: Eminescu, Ion Creanga, Bacovia, Mircea Eliade, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Hortensia Papadat Bengescu....?(glumesc desigur).

[Fani71]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Fani71, dar de ce sa ne aruncam tocmai spre Shakespeare, cand ar trebui luati la puricat ai nostri: Eminescu, Ion Creanga, Bacovia, Mircea Eliade, Ion Barbu, Vasile Voiculescu, Tudor Arghezi, Hortensia Papadat Bengescu....?(glumesc desigur).

A, da, sigur ... Eliade ar trebui pus la index si cartile lui arse pentru ca vorbeste pozitiv de alte religii, iar cartile lui de litaratura au elemente din religiile orientale.
Creanga nu ar trebui deschis pentru ca a fost raspopit (pentru ca si-a ras barba, by the way)
Eminescu, din cauza influentei fioloziofiei lui Shopenhauer.
Arghezi, ca s-a dat cu comunistii.
Bacovia, ca cazuse in patima tristetii
:-D

Anna, nu mi-ai raspuns la intrebare: ce le vei da sa citeasca copiilor tai?
O sa faci home schooling cu ei, ca sa nu fie obligati sa citeasca la scoala literatura?
Dar in fine, sa ma ierti, poate nu te-am inteles eu bine si vorbeai de adultii credinciosi.

În prealabil postat de Fani71

Anna, nu mi-ai raspuns la intrebare: ce le vei da sa citeasca copiilor tai?
O sa faci home schooling cu ei, ca sa nu fie obligati sa citeasca la scoala literatura?
Dar in fine, sa ma ierti, poate nu te-am inteles eu bine si vorbeai de adultii credinciosi.

Copii, adolescentii si tinerii sa citeasca cele potrivite varstei lor, caci ei sunt la varsta la care descopera si cerceteaza lumea in care traiesc.
Cand omul incepe sa exploreze lumea sufletului, deci calatoria devine interioara si presupune o retragere din lume, atunci si predilectia pentru un anume tip de literatura se schimba.
Ajungem cu toti in momentul in care ne punem intrebari referitoatre la lume si Dumnezeu. Cand incepem sa-L descoperim pe Dumnezeu cel viu, nu ne mai putem multumi sa citim un roman, pentru a desprinde o idee despre Dumnezeu si lumea creata de El. Varsta la care acest lucru se intampla, difera de la om la om.
Omul alege la un moment dat intre intelepciunea omeneasca, reflectata in beletristica, si Intelepciunea Dumnezeiasca, pe care o gasim in Sfintele Scripturi si la Sfintii Parinti.