![]() |
![]() |
|
#12
|
||||
|
||||
![]() Citat:
Cu toate acestea, nu ar trebui sa fim acuzatori. Problema nu a ajuns inca sa fie dezbatuta si clarificata intr-un sinod ecumenic valabil si pentru rasariteni. Daca inainte de 381 nu s-a prea vorbit de faptul ca Fiul ar fi DE-O-FIINTA / homousios / cu Tatal, nu inseamna ca cei de la Constantinopol din 381, au stalcit invataturie inaintasilor si au ajuns sa creada ceva diferit de Sfintii Apostoli. Dar trebuie sa fim atenti si la faptul ca sinoadele, in general, si cele ecumenice in special, cand aduc clarificari ale dogmei o fac nu pentru a-si publica cineva de-un doctorat cu noi descoperiri in domeniu, ci o fac din consideratii pastoresti: intre crestini a aparut o invatatura si aceasta invatatura este aprig controversata, incat sinodul trebuie sa aduca pacea si lumina invataturii apostolice explicate pe intelesul vremurilor respective. Asadar, am vazut si noi ca, in lipsa unui sinod ecumenic care sa analizeze problematica legitimitatii "audagirii" unei expresii la crezul de la Niceea, problemele s-au complicat si mai mult cu ridicarea de semne de intrebare asupra insasi invataturii despre persoana Duhului Sfant si purcedera vesnica a Duhului. Ambele probleme au fost analizate la Florenta (1439) iar sinodul respectiv, considerat in epoca ecumenic, a adus clarificarile necesare la acea vreme: a) un sinod ecumenic poate clarifica sensul expunerilor de credinta dintr-un alt sinod ecumenic anterior. b) "adausul" Filioque este, in acest sens, legitim (pentru cei care doresc sa o faca - partea rasariteana declarand ca in limba greaca nu se impune o asemenea clarificare si o asemenea intregire a crezului de la Niceea). c) s-au echivalat expresia preponderent rasariteana "prin", cu expresia preponderent apuseana "si", iar in final s-au vazut ca cele doua expresii, referite LA RELATIILE INTRA-TRINITARE, sunt complementare, Tatal si Fiul fiind considerati ca unic izvor si unica cauza (deci nu doua cauze, nu doua izvoare) ale purcederii vesnice a Duhului Sfant. |
|