Principiul dublului efect

[Fani71]

Nu prea am inteles conditia a treia. Ati putea explica?

Interesant! Totusi, jos palaria in fata rationalismului occidental, in unele privinte! ;-)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Fani71

Nu prea am inteles conditia a treia. Ati putea explica?

Interesant! Totusi, jos palaria in fata rationalismului occidental, in unele privinte! ;-)

Să presupunem că eu aş fi putut şti, printr-un mijloc oarecare, că adolescentul Adolf Hitler va arunca lumea în cea mai mare încleştare de până la el. Am un scop nobil: vreau să evit pierderea a milioane de vieţi omeneşti. Acest tânăr trebuie oprit. Ce-ar fi să folosesc cianură (metodă la care oricum s-a ajuns) ?
Ei bine, potrivit principiul dublui efect o asemenea acţiune nu ar fi justificată moral, deoarece binele (salvarea a milioane de oameni) nu se va produce ca urmare a acţiunii însăşi, ci ca efect al rezultatului rău, care devine cauză intermediară.
Să mai observăm că o asemenea acţiune nu respectă nici principiul 1: a administra cianură nu este nici moral bine, nici moral indiferent, ci este moral rău.


Acuma, în ceea ce priveşte raţionalismul: raţiunea este, în mod evident, un dar de la Dumnezeu. Este unul dintre cele patru elemente ale asemănării cu El. Raţiunea singură, dacă ar fi nepervertită, ar fi suficientă pentru ca toţi oamenii să creadă în creatorul lor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Să presupunem că eu aş fi putut şti, printr-un mijloc oarecare, că adolescentul Adolf Hitler va arunca lumea în cea mai mare încleştare de până la el. Am un scop nobil: vreau să evit pierderea a milioane de vieţi omeneşti. Acest tânăr trebuie oprit. Ce-ar fi să folosesc cianură (metodă la care oricum s-a ajuns) ?

1 - In primul rand rationamentul se bazeaza pe incertitudine. Omul rational (structural, asemanator lui Hitler) nu are capacitatea sa stie dinainte viitorul. Iar cei care sunt dotati cu vedenii in duh sfant, stau departe de implicari, oricare-ar fi ele. Mantuitorul a stiut si cine si cum il va vinde, dar nu s-a opus determinismului.
2 - Hitler stia ca rationamentul sau prinde unui segment masiv de oameni. In spatele acestor convingeri erau adunati ani multi de umilinta si ura fata de evrei, care stapaneau banul si deci puterea, in timp ce munca, eforturile, constiinciozitatea si patriotismul, erau obligatiile tacite ale nemtilor. Si acum, dupa atatia ani de la incheierea celui de-al doilea razboi mondial, nu e de mirare ca mai exista multi simpatizanti ai sistemului nazist. Ce-ar trebui sa le facem? Sa le dam cianura? Dar celor care stapanesc lumea declansand razboaie numai pentru a testa bombe nucleare sau pentru a-si putea testa si vinde armament ultrasofisticat, sau sunt in stare sa-si arunce in aer propriile edificii cu oameni cu tot (de fapt un nonsens, pentru ca ei nu au nici tara nici Dumnezeu), dar in fata carora toti ne "caciulim", desi stim destul de clar ca chiar ei au declansat in istorie toate crizele financiare si sunt vinovati si de aceasta... Oare cine ar avea puterea sa-i... otraveasca??? Si-apoi, este acesta un principiu corect? Nu trebuie sa fim smeriti si sa acceptam tot ce ni se va intampla, murind pentru Adevar si Hristos? Cine ne da dreptul la decizii care sa se bazeze pe proorociri si vedenii? De unde stim noi ca toate aceste nenorociri nu sunt in fond decat salvarea omului si purificarea lui, pentru a ajunge cat mai aproape de Dumnezeu? Repet dilema: daca Dumnezeu ar fi vrut, i-ar fi aparut in duh apostolului Petru sau oricarui dintre apostoli, sau mai multor odata, iar chinurile si moartea Mantuitorului, ar fi fost oprita, chiar daca ar fi fost sa-l omoare ei pe Iuda. Dar... cum ar mai fi devenit... MANTUITOR?

Am mai spus-o si cu alte ocazii si ma incapatanez sa o spun: oameni buni, nu ne putem cara crucea cu limuzina de lux. Fara chin si sacrificiu, ce pretentii putem avea sa ne mantuim?

[carmina]

Apostolul Luca spune in capitolul 22:

47. Şi vorbind El, iată o mulţime şi cel ce se numea Iuda, unul dintre cei doisprezece, venea în fruntea lor. Şi s-a apropiat de Iisus, ca să-L sărute.
48. Iar Iisus i-a zis: Iuda, cu sărutare vinzi pe Fiul Omului?
49. Iar cei din preajma Lui, văzând ce avea să se întâmple, au zis: Doamne, dacă vom lovi cu sabia?
50. Şi unul dintre ei a lovit pe sluga arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă.
51. Dar Iisus, răspunzând, a zis: Lăsaţi, până aici. Şi atingându-Se de urechea lui l-a vindecat.

Conform principiului dublului efect analizez cele patru conditii enuntate si am in vedere cele doua efecte – unul bun, apararea lui Iisus si cel rau, taierea urechii slugii arhiereului.

1) Actul insusi este bun dpdv moral;

2) Autorul actului nu urmareste in mod special sa produca un rau, ci sa-l apere pe Iisus;

3) Datorita faptului ca au venit sa prinda pe Iisus, actiunea celui care L-a aparat pare indreptatita;

4) Eu consider deci, ca efectul bun compenseaza efectul rau .

Si totusi, Hristos vindeca urechea taiata si mustra pe cel care a scos sabia pentru a-L apara.
E ceva ce-mi scapa sau am inteles gresit.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de carmina

Si totusi, Hristos vindeca urechea taiata si mustra pe cel care a scos sabia pentru a-L apara.
E ceva ce-mi scapa sau am inteles gresit.

Citim că Isus L-a vindecat pe acela. Totuşi, nu citesc că a condamnat fapta. Unde scrie exact că ceea ce au făcut ca să Îl apere este păcat ? Eu nu am întâlnit asemenea teorie.

[Doriana]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Citim că Isus L-a vindecat pe acela. Totuşi, nu citesc că a condamnat fapta. Unde scrie exact că ceea ce au făcut ca să Îl apere este păcat ? Eu nu am întâlnit asemenea teorie.

"Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."

Se observa de aici ca Iisus nu era de acord cu ce a facut Petru, caci l-a certat, i-a aratat la ce se expune facnd aceasta greseala si a anulat efectul loviturii lui Petru, restaurand lucrurile la starea lor initiala.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Doriana

"Atunci Iisus i-a zis: Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri."

Da, fiindcă există o mare probabilitate ca cineva zelos în a apăra pe altul să nu moară în patul lui. Asta însă nu înseamnă că actul de a-L apăra pe Isus cu sabia a fost violenţă ilegitimă. Deci, părerea mea este că Isus se referă aici la o consecinţă temporală a scoaterii sabiei şi nu la o consecinţă spirituală (păcat). El nu spune "în iad vor pieri", ci "de sabie vor pieri". Sensul celor spuse (mai evident în "lasă acum !") este că ceea ce urmează să se întâmple (arestarea, patimile şi moartea Sa) trebuie să se întâmple şi nu că apărarea Sa ar fi un păcat. Părerea mea. De fapt, nu este numai părerea mea.Eu nu-mi amintesc să fi citit vreodată vreo lucrare în care vreun teolog serios să spună că acea încercare de a-L scoate pe Isus din împresurare ar fi păcat.

[carmina]

Evanghelia dupa Matei - "toti cei ce scot sabia, de sabie vor pieri". (Matei 26,52)

(Acum am observat postarea Dorianei.)