Papalitatea

[Grabriella]

În prealabil postat de Erethorn

Raportat la Biserica unita, cea de dinaintea schismei, catolicii le reproseaza ortodocsilor ca au renuntat la ceva (supunerea fata de urmasul lui Petru) iar ortodocsii le reproseaza catolicilor ca au introdus ceva (primatul papal, filioque etc.).

Imi cer iertare. nu stiu prea multa istorie a Bisericii Crestine,dar saptamana trecuta am vazut un film cu viata Sf. Francisc de Assisi.M-a ingrozit marturia unui cruciat care cere ajutorul Sf.pentru a face pace.Acesta avea sarcina sa apere Ierusalimul ,dar marturiseste ca nu s-au putut abtine sa nu atace Constantinopolul , sa nu prade si sa jefuiasca, sa ucida si sa siluiasca . Spunea ca de trei zile cavalerii cruciati 'crestini' sunt mai cruzi si mai odiosi chiar decat cumplitii sarazini. Filmul nu este facut de ortodocsi. Si mai sunt toate aberatiile si crimele facute prin niste hotarari 'infailibile'
Nu cred ca cineva contesta alegerea si rolul pe care Sf. apostol Petru l-a avut. Ortodocsi , cred ,contesta continuitatea principiilor si a moralei si teologiei crestine a apostolilor perpetuata prin conducatorii ajunsi in fruntea Bisericii Crestine.Mi se pare o mare eroare si chiar o grozavie ca unui om ( chiar daca are o functie suprema in conducerea bisericii) sa i se asigure dreptul de a face orice, sau a da orice hotarare, fara nici un control.

[Grabriella]

Am cautat sa ma informez pe Wikipedia.Am inteles ca se vrea demonstrarea continuitatii papale de la Sf. Apostol Petru pana in prezent de catre catolici.Dar eu constat altceva:
Termenul grecesc πάππας / πάπας (părinte) de la care derivă latinescul papa, este specific limbajului familial şi era folosit de primele comunităţi creştine pentru desemnarea propriului episcop, evidenţiind în felul acesta legătura filială dintre credincios şi «păstorul» său.

"Pentru secolele I-IV izvoarele privind istoria papilor sunt foarte puţine şi deloc uniforme, cu timpul însă aceste date se înmulţesc.

Pe scurt, lucrurile stau astfel:

- până la finele secolului al II-lea izvoarele sunt atât de rare încât lasă în întregime fără informaţii o bună bucată de timp;

- secolul al III-lea şi prima jumătate a secolului al IV-lea izvoarele încep să se înmulţească, însă nu chiar atât încât să nu lase încă goluri;"

"În primele secole, creştinismul a fost permanent proscris din cauză că se opunea venerării împăraţilor romani şi a zeilor romani. În consecinţă, atunci când Biserica îşi eticheta inamicii ca "eretici" şi îi alunga din comunităţi sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. Totuşi, aceia numiţi "eretici" mai erau numiţi şi cu diverse nume (de exemplu "nebuni", "câini sălbatici", "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, aşa cum s-a şi intenţionat.

La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri neortodoxe de creştini au aderat la o serie de doctrine care au divizat comunităţile creştine din Roma:

* Montanismul, care susţinea revărsarea continuă a revelaţiei creştine penticostale asupra profeţilor creştini în extaz (mişcare numită aşa deoarece a fost iniţiată de Montanus şi discipolele sale feminine)
* Marcionismul - învăţăturile predicatorului Marcion din Sinope
* Gnosticismul - învăţăturile lui Valentin din Alexandria

Primele atacuri asupra acestor erezii au constituit conţinutul lucrării lui Tertulian, Reţete împotriva ereticilor (cu 44 de capitole şi scrisă la Roma) şi a lui Irineu Contra ereticilor (cca 180, în cinci volume), scrisă la Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisoarile lui Ignatie de Antiohia şi a lui Policarp al Smirnei către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învăţături, iar Epistola lui Barnaba, acceptată de mulţi creştini din secolul al II-lea ca parte componentă a Scripturii, avertiza asupra amestecării iudaismului cu creştinismul, la fel ca şi alţi scriitori. Toate acestea au condus la deciziile luate la Sinodul I Ecumenic, care a fost convocat de împăratul Constantin cel Mare la Niceea în 325, ca răspuns la controversele polemice din cadrul comunităţilor creştine, în cazul de faţă disputele ariene privind natura Sfintei Treimi.

Irineu a fost singurul care a susţinut că poziţia "proto-ortodoxă" era aceeaşi credinţă pe care Iisus a transmis-o apostolilor şi că identitatea apostolilor, a succesorilor şi învăţăturile acestora sunt cunoştinţe publice bine cunoscute. Acesta a fost, aşadar, un prim argument, pe baza succesiunii apostolice."(ro.orthodoxwiki.org/Erezii)

Mie mi se pare ca papii erau, de fapt, episcopi crestini, ai Romei.


"Despre Sfântul Silvestru I Papă( Episcop) se cunosc foarte puţine date, afară de faptul că a condus Biserica Romei de la anul 314, ca urmaş al Sfântului Melhiade şi până la anul 335; un pontificat de lungă durată, care a mers paralel cu domnia împăratului Constantin cel Mare (306-377), într-o perioadă de mare importanţă pentru Biserică. Prin Edictul da la Milano (312) persecuţiile au luat sfârşit şi s-a început organizarea vieţii bisericeşti, operă la care Constantin cel Mare a avut o contribuţie însemnată. Împăratul, crescut în vechea tradiţie romană, se considera că este reprezentantul legitim al divinităţii, prin urmare şi al Dumnezeului creştinilor, şi ca atare îi revine dreptul să supravegheze Biserica; el nu a renunţat niciodată să folosească titlul de «pontifex maximus». Papa Silvestru I a dovedit o înţelegere adâncă a lucrurilor şi o viziune largă, respectând bunele intenţii ale împăratului faţă de credinţa creştină şi acceptând iniţiativele luate de el."
Conciliul de la Niceea

"Constantin cel Mare, şi nu Papa Silvestru, a convocat în anul 314 Conciliul care a potolit o schismă izbucnită în Africa, şi în anul 325 a convocat primul Conciliu Ecumenic din istorie - Conciliul de la Niceea, în Bitinia, locuinţa de vară a împăratului. La acest prim Conciliu Ecumenic s-a stabilit Crezul de la Niceea şi a condamnat erezia lui Arie de Alexandria, Silvestru nu a putut lua parte «din pricina vârstei sale înaintate», dar a trimis ca reprezentanţi pe Episcopul Osius din Cordoba împreună cu doi preoţi - Vitus si Vincentius.

În timpul pontificatului Papei Silvestru, Episcopii din Occident, adunaţi în Conciliul de la Arles au stabilit principiul conform căruia validitatea sacramentelor nu depinde de sfinţenia celui ce le conferă; Episcopii din Orient, în conciliul de la Ancira (astăzi Ancara), au hotărât admiterea la Sfânta Împărtăşanie a tuturor celor ce se pocăiesc cu adevărat, oricare ar fi fost păcatele săvârşite."


"Buna înţelegere între Papa( Episcopul) Silvestru şi împăratul Constantin a dus la o mare dezvoltare a construirii lăcaşurilor de cult. Istoricul contemporan lor, Eusebiu din Cezareea, scrie: «Noi care ne-am pus toată speranţa în Hristos eram cuprinşi de o bucurie de nedescris şi pe feţele tuturor strălucea un fel de veselie divină, când vedeam cum reînviau ca după o îndelungă şi ucigătoare boală toate lăcaşurile care cu puţin mai înainte fuseseră ruinate de impietatea tiranilor; şi multe temple se ridicau din nou, de la pământ până în înaltul cerului, strălucind de curăţenie şi frumuseţe cu mult mai mult decât cele ce au fost dărâmate» (Historia ecclesiastica X, l-3).

Conform legislaţiei romane, distrugerea unui cimitir constituia un «sacrilegium», o profanare, şi numai «pontifex maximus» avea dreptul să decidă soarta cimitirelor. Constantin cel Mare, folosind calitatea de «pontifex maximus», a hotărât desfiinţarea şi acoperirea cu pământ a unui cimitir de pe colina Vaticană, pentru a se ridica o mare bazilică pe locul unde fusese înmormântat Sfântul Petru. Colaborării strânse între împărat şi Papa Silvestru se datorează şi construirea altor două mari Bazilici romane, una în cinstea Sfântului Pavel şi alta în cinstea Sfântului Apostol Ioan.

Pentru a-şi putea arăta simpatia faţă de Papa( Episcop) Silvestru, Constantin i-a dăruit Palatul Lateran, care de atunci a fost timp de multe secole locuinţa Papilor. Sfântul Silvestru a murit în anul 335, nemulţumit în suflet că nu a putut să-l convingă pe marele său prieten Constantin cel Mare să primească botezul, deoarece acesta dorea să fie botezat aproape de ziua morţii, pentru a se prezenta în faţa lui Dumnezeu cu sufletul curat. Cartea «Deposito episcoporum», scrisă în 354, notează că Papa Silvestru a fost înmormântat la 31 decembrie, în cimitirul Priscilla de pe Via Salaria."

Dupa parerea mea pana la conciliul de la Niceea Biserica Crestina era in 'ilegalitate', persecutata, martirizata si condusa de episcopi( papi) locali.

[Erethorn]

În prealabil postat de Grabriella

Imi cer iertare. nu stiu prea multa istorie a Bisericii Crestine,dar saptamana trecuta am vazut un film cu viata Sf. Francisc de Assisi.M-a ingrozit marturia unui cruciat care cere ajutorul Sf.pentru a face pace.Acesta avea sarcina sa apere Ierusalimul ,dar marturiseste ca nu s-au putut abtine sa nu atace Constantinopolul , sa nu prade si sa jefuiasca, sa ucida si sa siluiasca . Spunea ca de trei zile cavalerii cruciati 'crestini' sunt mai cruzi si mai odiosi chiar decat cumplitii sarazini. Filmul nu este facut de ortodocsi. Si mai sunt toate aberatiile si crimele facute prin niste hotarari 'infailibile'
Nu cred ca cineva contesta alegerea si rolul pe care Sf. apostol Petru l-a avut. Ortodocsi , cred ,contesta continuitatea principiilor si a moralei si teologiei crestine a apostolilor perpetuata prin conducatorii ajunsi in fruntea Bisericii Crestine.Mi se pare o mare eroare si chiar o grozavie ca unui om ( chiar daca are o functie suprema in conducerea bisericii) sa i se asigure dreptul de a face orice, sau a da orice hotarare, fara nici un control.

In ceea ce priveste jefuirea Constantinopolului de catre cruciati, e bine de retinut ca acest act a fost precedat de asa numitul "masacru al latinilor" din 1182, cand crestinii ortodocsi din Constantinopol au ucis sau alungat in jur de 60.000 de locuitori de origine latina si confesiune catolica. Capul cardinalului Ioan a fost tarat pe strazile orasului, legat de coada unui caine. Aceasta poveste te ingrozeste si ea ?

Nici ortodocsii, nici catolicii, din nefericire, nu sunt feriti de pacate.

In ceea ce priveste "toate aberatiile si crimele facute prin niste hotarari 'infailibile'", te-as ruga sa dai macar un exemplu.

In ceea ce priveste "marea eroare si grozavie" - in primul rand, nu i se da dreptul de a face orice, este a suta oara oare cand trebuie sa explicam ce inseamna infailibilitatea ? iar in al doilea rand, ce se intampla daca drepturile, sau mai corect spus charisma, pe care o are, i-au fost date de Dumnezeu prin mijlocirea Duhului Sfant ? E tot o grozavie ?

[florin1966]

În prealabil postat de Erethorn

In ceea ce priveste jefuirea Constantinopolului de catre cruciati, e bine de retinut ca acest act a fost precedat de asa numitul "masacru al latinilor" din 1182, cand crestinii ortodocsi din Constantinopol au ucis sau alungat in jur de 60.000 de locuitori de origine latina si confesiune catolica. Capul cardinalului Ioan a fost tarat pe strazile orasului, legat de coada unui caine. Aceasta poveste te ingrozeste si ea ?

Nici ortodocsii, nici catolicii, din nefericire, nu sunt feriti de pacate.

In ceea ce priveste "toate aberatiile si crimele facute prin niste hotarari 'infailibile'", te-as ruga sa dai macar un exemplu.

In ceea ce priveste "marea eroare si grozavie" - in primul rand, nu i se da dreptul de a face orice, este a suta oara oare cand trebuie sa explicam ce inseamna infailibilitatea ? iar in al doilea rand, ce se intampla daca drepturile, sau mai corect spus charisma, pe care o are, i-au fost date de Dumnezeu prin mijlocirea Duhului Sfant ? E tot o grozavie ?

daca vrei sa fii bun ,nu fa paralela intre cele doua evenimente.cruciatii au fost primiti ca prieteni si sau comportat salbatec,iar alungarea latinilor a fost o rascoala impotriva samavolniciilor latinilor care subjugau pe greci.daca vrei sa fii drept nu fi partinitor.nu contest greseli sau facut de ambele parti dar nu trebuie judecate cu partinire

[Erethorn]

În prealabil postat de florin1966

daca vrei sa fii bun ,nu fa paralela intre cele doua evenimente.cruciatii au fost primiti ca prieteni si sau comportat salbatec,iar alungarea latinilor a fost o rascoala impotriva samavolniciilor latinilor care subjugau pe greci.daca vrei sa fii drept nu fi partinitor.nu contest greseli sau facut de ambele parti dar nu trebuie judecate cu partinire

Descrierea unui contemporan:

"Regardless of treaties and the many services which our people had rendered to the empire, the Greeks seized all those who appeared capable of resistance, set fire to their houses, and speedily reduced the entire quarter to ashes. Women and children, the aged and the sick, all alike perished in the flames. To vent their rage upon secular buildings alone, however, was far from satisfying their unholy wickedness; they also set fire to churches and venerated places of every description and burned, together with the sacred edifices, those who had fled thither for refuge. No distinction between clergy and laymen, except that greater fury was displayed toward those who wore the honorable habits of high office or religion. Monks and priests were the especial victims of their madness and were put to death under excruciating torture. Among these latter was a venerable man named John, a subdeacon of the holy Roman church, whom the pope had sent to Constantinople on business relating to the church. They seized him and, cutting off his head, fastened it to the tail of a filthy dog as an insult to the church. In the midst of such frightful sacrilege, worse than parricide, not even the dead, whom impiety itself generally spares, were suffered to rest undisturbed. Corpses were torn from the tombs and dragged through the streets and squares as if the insensate bodies were capable of feeling the indignities offered them."

Cam patru mii dintre cei care au supravietuit au fost vanduti in sclavie turcilor.

Rascoala impotriva samavolniciilor, ha ? Mai iti lipseste putin sa pretinzi ca erau stramosii lui Iancu Jianu, luptand impotriva grofilor papistasi.

[sherlock_holmes]

Ereticul Arie biruit la Niceea, dar biruitor astazi, arianismul este mai la moda si mai raspandit decat oricand:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...decat-oricand/

O carte care ar trebui citita de toti:ortodocsi,catolici,protestanti,atei.

http://www.scribd.com/doc/33017/Sf-I...-i-ecumenismul

[sherlock_holmes]

...si de ce nu il primesc ortodocsii pe papa ca criteriu ultim al adevarului:

...Iata principiile întemeietoare ale filosofiei ortodoxe a societatii: ca singura societate adevarata, Biserica este în primul rînd un organism Dumnezeu- omenesc, si apoi o întocmire Dumnezeu-omeneasca în lume, care întrupeaza tot ceea ce este al Dumnezeu-Omului, adica: dragostea lui Hristos, care naste toate, dreptatea lui Hristos,bunatatea lui Hristos,intelepciunea lui Hristos si indeobste toate faptele bune ale lui Hristos. Pentru ca, prin mijlocirea lor, Hristos locuieste în om si Se întrupeaza în el. Un astfel de om traieste prin Hristos, gîndeste prin Hristos, simte în Hristos, lucreaza prin Hristos, se gaseste în împreuna-unire cu ceilalti oameni pe toate planurile vietii în Hristos. De unde are el puterea aceasta? De la Hristos Însusi, dupa cuvîntul Sfîntului Apostol: Toate le pot în Hristos, Care ma întareste (Filipeni 4:13). Omul credintei ortodoxe, traind în organismul Dumnezeu-omenesc al Bisericii, traieste întotdeauna în împreuna- unire cu toti Sfintii (Efeseni 3:18), care-l ajuta în chip tainic la împlinirea poruncilor evanghelice. De aceea madularul ortodox al Bisericii are simtamîntul viu ca viata lui este aceeasi cu viata tuturor celorlalti oameni si ca are una si aceeasi credinta cu Apostolii, cu Mucenicii si cu Sfintii tuturor veacurilor. El mai are simtamîntul viu ca toti acestia traiesc vesnic si, ceva mai mult, ca atît pe el, cît si pe ceilalti, îi strabate una si aceea si putere Dumnezeu-omeneasca, una si aceeasi viata Dumnezeu-omeneasca, unul si acelasi adevar Dumnezeu-omenesc. În Biserica, socotita ca societate, trecutul este întotdeauna prezent, pentru ca Dumnezeu-Omul Hristos - Care este tare si azi, Acelasi si în veci - traieste neîntrerupt în trupul Lui Dumnezeu-omenesc, cu aceeasi bunatate, cu aceeasi viata, si face întregul trecut un prezent neîntrerupt. Pentru aceasta omul credintei ortodoxe nu este niciodata singur, ci întotdeauna în împreuna-unire cu toate celelalte madulare ale Bisericii si cu toate fiintele. Cînd el gîndeste ceva, face acest lucru cu teama si spaima Dumnezeiasca, stiind ca la aceasta fapta a lui iau parte în chip tainic toti Sfintii. Ortodocsii sînt ortodocsi prin aceea ca au neîncetat simtamîntul sobornicitatii Dumnezeu-omenesti, încalzindu-se cu acest simtamînt si pazindu-l prin rugaciune si smerenie. Nu se vestesc niciodata pe ei însisi, nu se lauda niciodata în ce priveste omul, nu sînt multumiti niciodata de umanismul gaunos si nu se închina niciodata umanismului. Pe toate caile, ei marturisesc si propovaduiesc pe Dumnezeu-Omul, iar nu pe om. Pentru ca ei stiu ca omul si societatea omeneasca, fara de Cuvîntul, ca unire si unitate nestricacioasa, alearga cu neînfrînare catre irationalitate si catre întunericul nefiintei, sau, ceva mai mult, catre întunericul unui "vai si amar".
....

Sfintul Iustin Popovici

[Erethorn]

In cazul acesta, dau si eu niste link-uri:

http://www.catholic.com/library/Papal_Infallibility.asp

http://www.catholic.com/library/Auth...ope_Part_1.asp

http://www.catholic.com/library/Auth...ope_Part_2.asp

http://www.catholic.com/library/Orig...er_as_Pope.asp

A se observa, in materialele spre care am trimis mai sus, in special, citatele din Sfintii Parinti, cu privire la autoritatea urmasului lui Petru.

Si, daca tot recomandam carti, in interesul unei priviri obiective, puteti incerca :

http://www.olfatima.com/Fessler.doc

IN SFARSIT, PENTRU CA SE SPUN VRUTE SI NEVRUTE DESPRE INFAILIBILITATEA PAPALA, SURSA AUTORIZATA:

http://www.newadvent.org/cathen/07790a.htm

Va rog sa faceti efortul de atrece macar prin articolul de sus, inainte de a mai formula pareri si opinii cu privire la problema.