Pacatul cu gandul

[zaharia_2009]

Am citit postarea de inceput a threadului si m-am gindit sa spun si eu cam ce am auzit pe la unii si altii, sfinti parinti si duhovnici imbunatatiti desigur , dar am avut totusi curiozitatea sa citesc pina la capat firul . Subiectul este frumos, interesant si depaseste cu mult pe cele jenante (mansturbare, casatorii mixte , bioenergie, ecumenism, etc, de multe ori desvoltate hemoragic).
Citindu-l pina la final am avut o rara ocazie de bucurie deoarece am gasit suficiente raspunsuri clare, precise, la obiect, fara echivoc (asa cum pretind fratii ortodoxi occidentali sau transatlantici) si din surse indubitabile .
Frumos si o nota tare buna celor care posteaza cu constiinta si discernamint duhovnicesc mai intii si mai pe urma si stiintific !

In concluzie , pacatul cu gindul nu este nici pe departe o stare meritorie pt. faptul cum ca nu ai implinit pacatul si cu fapta ci este o stare de pacat care poate genera orice alt pacat cit de mare daca nu il identifici ca atare (adica ca un pacat ce este !) si nu lupti cu el putind duce oriunde, dar oriunde !
Exista chiar o parabola cu Sf. Vasile cel Mare si Sf. Ioan cel scurt sau tinar sau Colov , pe aceasta tema , folosindu-se prilejul participarii la o agapa. Dar sa nu uitam ca Sf. Vasile cel mare era un puritan si un canonist desavirsit al ortodoxiei alaturi de caliatile de mare luptator si traitor deosebit in duh si adear. De aceea are si supranumele de ,,cel mare" pe care nu multi sfinti l-au dobindit. El era , evident, impotriva pacatelor cu gindul !