De ce Dumnezeu ne a creat?

[Erethorn]

Si raspunsul este acelasi; Dumnezeu cunoaste, sau are posibilitatea sa cunoasca.

În prealabil postat de Erethorn

Si raspunsul este acelasi; Dumnezeu cunoaste, sau are posibilitatea sa cunoasca.

E posibil sa cunoasca si totusi sa nu cunoasca? :)
Si ce crezi ca poate afla de la un companion caruia ii cunoaste absolut toate gindurile? Despre care stie exact cum gindeste si ce ii va spune?

[Erethorn]

Repet, problema ta este o pseudo problema, deoarece continua sa plece de o ipoteza gresita.

La baza intrebarii tale continua sa se afle ideea ca Dumnezeu "cunoaste dinainte" ceea ce se va intampla.

In momentul in care iesi din aceasta paradigma a cunoasterii divine vazuta ca un fenomen subsumat axei temporale, problema dispare.

De altfel, daca insisti sa sugerezi ca omniscienta divina se poate traduce prin predestinare, te apropii nu de ateism, ci de Luther :)

În prealabil postat de Erethorn

Repet, problema ta este o pseudo problema, deoarece continua sa plece de o ipoteza gresita.

La baza intrebarii tale continua sa se afle ideea ca Dumnezeu "cunoaste dinainte" ceea ce se va intampla.

In momentul in care iesi din aceasta paradigma a cunoasterii divine vazuta ca un fenomen subsumat axei temporale, problema dispare.

De altfel, daca insisti sa sugerezi ca omniscienta divina se poate traduce prin predestinare, te apropii nu de ateism, ci de Luther :)

Nu insist. Nici macar nu am insinuat.
Cum dispare?
Te intreb atunci mai simplu: ce reprezinta pentru tine un companion pentru Dumnezeu?

[Erethorn]

În prealabil postat de topcat

Te intreb atunci mai simplu: ce reprezinta pentru tine un companion pentru Dumnezeu?

O exprimare nefericita, asta inseamna.

În prealabil postat de Erethorn

O exprimare nefericita, asta inseamna.

Si atunci care e raspunsul tau la intrebarea topicului?

[Erethorn]

În prealabil postat de topcat

Si atunci care e raspunsul tau la intrebarea topicului?

Banuiesc ca ne-a creat din dragoste. Pentru ca atunci cand detii ceva bun, iar Dumnezeu detine, in fiinta Sa, tot ceea ce este bun, dragostea te indeamna sa-l imparti. Dumnezeu imparte, din dragoste, ceea ce este El; dar mai inainte de a imparti, trebuie sa ai cui imparti - ergo, crearea omului.

Daca exista si alt scop, nu-l cunosc.