Ascultarea de parinti

[camivero19]

În prealabil postat de suflet si inima si constiinta

Buna ziua!

Bun subiect! Am si eu o intrebare la aceasta tema.
Trebuie ascultat de parinti atunci cand ei pretind ca baiatul lor sa ramana in casa dupa ce se va casatori , asta in conditiile in care cei doi tineri doresc sa-si intemeieze o familie in propriul lor camin? In cazul acesta nu ne indeamna la pacat, dar se incalca altceva : nu ne este respectata dorinta de a ne cladi o familie in viziunea noastra si de a fi deplin fericiti.
De asemenea, ma intreb cam ce vina ar avea un copil daca mama il blestema?(insa fara a avea motive strasnice, ci doar din pricina unor probleme ale ei ) Nu cumva ea il indeparteaza?Parintii trebuiesc ascultati , dar cand mama este mai necuviincioasa(in special scandal), ce este de facut? Din cate stiu , blestemul de mama se leaga.Doamne fereste!Dar daca copilul este nevinovat, Dumnezeu permite asa ceva?Ca copilul sa indure o viata intreaga greutatile unui blestem? Imi cer scuze ca v-am impovarat gandurile , dar aceste intrebari ma macina.Va multumesc!

Nu trebuie ascultat de parinti cand pretind asa ceva! Vine o vreme cand copilul devine matur si fie ca se casatoreste, fie ca nu pleaca... si e parte din maturizare sa iti iei ramas bun de la parinti si sa iti asumi resposabilitatea propriei vieti.
Iar legat de blestem, cred ca raspunusul il gasesti la Doamne: Binecuvantati pe cei ce va blestema. Incercati, e dulce tare aceasta porunca. Grea, dar plina de bunatati. Stati langa Domnul, in Biserica Lui, si n-aveti de ce va teme.

[costel]

Cand duhovnicul ne spune ca trebuie sa facem un lucru, nu mai stam sa meditam daca este necesar sa-l implinim sau nu, ci alergam degraba sa-l implinim. Si facem asta pentru ca raspunsul sau vine ca urmare a rugaciunii facute catre Hristos. Si nimeni nu poate da un sfat mai bun decat Hristos.

Acesta este cazul in care trebuie sa facem ascultare pe deplin.

Cat ii priveste pe parinti, sa nu ne ascundem - avem parinti si parinti, unii care se jertfesc pentru copii, iar altii care isi vad doar de viata lor, uitand de cresterea lor.

Eu sunt de parere ca nu putem face ascultare fata de parinti asa cum facem fata de duhovnic, chiar si in situatiile in care parintii prin sfaturile pe care ni le dau sunt bine intentionati. Sunt multe excese facute de parinti - nu trebuie sa mananci decat asta, sa asculti asta, .... sa te casatoresti cu aceasta persoana, etc.

Ne putem consulta cu ei, dar nu putem asculta orbeste de ei. Stim din Scriptura unde ajungem atunci cand suntem calauziti de un orb. Iata de ce este important duhovnicul, el nu este orb si nu inchide niciodata ochii atunci cand te calauzeste.

[Iubirea]

Citind acest topic m-am gandit automat la ASCULTARE si la discutiile avute pe topicele despre viata monahala, totul are o legatura fantastica...iar concluzia este aceeasi...ascultarea a fost si a ramas primordiala...acum depinde de fiecare cum o intelege si cum si-o asuma, indiferent de drumul pe care si l-a ales in viata.

Eu cred ca de parinti trebuie sa se asculte toata viata, dar odata cu inaintarea in varsta si modul de a asculta se modifica, astfel incat la maturitate ascultarea tine de un profund si constient respect.
Acum insa depinde mult de parinti, de educatia primita dar si de cea dobandita (educatia la un moment dat ti-o mai faci si singur)...
Din pct meu de vedere acesta e un subiect amplu pe care sunt sigura ca fiecare il abordeaza absolut subiectiv.

[Marius22]

Sinceritatea este cea care confera autoritate oricarui sfat venit din partea parintilor trupesti, a celor sufletesti (nasii) si a parintelui duhovniceasc (preotul duhovnic). De aceea si ascultarea ce tine de noi, trebuie sa se intemeiaze tot pe sinceritate. Trebuie sa fim sinceri cu ceilalti si cu noi insine.

Ascultarea nu are o limita temporala, un pana cand. Ea este limitata numai de consistenta relatiei, de masura in care sinceritatea si iubirea sunt prezente in ea.

[Samy02]

Exista din batrani o vorba :” vai de parinti care nu-si asculta copii….” …..trebuie sa existe comunicare, dialog , nu-i poti impune unui copil indiferent de varsta pe care o are sa te asculte , sa faca exact tot cei spui, ce va face el mai tarziu ca adult?......va veni la mami si la tati sa decida ei cei mai bine?
Copilul trebuie invatat de mic sa i-a decizii , parinti doar il ghideaza, v-a incerca sa-I arate unde a gresit , sa-l faca sa gandeasca, sa constientizeze ca faptele lui au responsabilitati si trebuie sa si le asume….a gresit , trebuie ajutat sa inteleaga de ce , cum , unde …..
Parerea mea ca intre copii si parinti nu trebuie sa existe acea ascultare rigida” fa cum zice mama , ca-I mai bine …..stie mama si tata cei bine ptr tine…..”….si multe alte chestii de genul acesta…..
De preot sunt de acord sa ascultam , sa facem acea ascultare care ne poate aduce vindecarea sufletului , dar trebuie sa avem grija sa spunem adevarul….ca ascultarea sa devina corecta, buna…….

[georgeval]

Pana unde merge ascultarea fata de parinti? Daca anumite cerinte contravin invataturilor Bisericii trebuie sa ne supunem? Sa incalcam lege lui Dumnezeu sau sa dam ascultare parintilor?

[costel]

Incalcand legea lui Dumnezeu avem toate sansele sa nu mai dam ascultare si parintilor, dar implinind voia Sa, primim mai multa putere de ascultare. Asa ca inainte de toate trebuie pus Dumnezeu. Nu in zadar s-a spus "cautati mai intai Imparatia Cerurilor si toate vi se vor adauga voua".

[ap2010]

Copilul trebuie sa asculte de parinti numai in ceea ce priveste educatia si bunul simt,nu in ceea ce priveste cariera sau alegerea partenerului de viata.Eu am ascultat de parinti cand m-am inscris la un liceu cu profil matematica-fizica,desi participam la olimpiadele de limba germana si romana,iar cei patru ani de liceu au fost cosmarul vietii mele .Din fericire,dupa lungi proteste si luarea deciziei de a ma lipsi de sprijinul lor financiar,am urmat alte studii care se potriveau cu temperamentul meu,dar pierdusem deja patru ani.

[costel]

Parintii trebuie sa descopere care sunt disciplinele unde copilul da semne de mai multa viata. Trebuie sa stea de vorba cu el si asa sa-l aseze pe drumul vietii. Asa este, de multe ori parintii il indreapta pe copil spre nereusita, neincredere in propriile puteri si asta nu pentru ca ii doresc raul, ci pentru ca ei considera ca daca acesta va avea parte de meseria X, nu va avea parte de probleme in viata, ca acea meserie se va cere neincetat si va fi bine platita. Dar pierd din vedere, de multe ori, ca acel copil nu are nici o inclinatie catre meseria propusa, ca acela simte ca nu va reusi niciodata sa aiba parte de reusita. In astfel de cazuri, e mai buna neascultarea, decat ascultarea de parinti.