Ascultarea de parinti

[gabriela8]

În prealabil postat de suflet si inima si constiinta

Buna ziua!

Bun subiect! Am si eu o intrebare la aceasta tema.
Trebuie ascultat de parinti atunci cand ei pretind ca baiatul lor sa ramana in casa dupa ce se va casatori , asta in conditiile in care cei doi tineri doresc sa-si intemeieze o familie in propriul lor camin? In cazul acesta nu ne indeamna la pacat, dar se incalca altceva : nu ne este respectata dorinta de a ne cladi o familie in viziunea noastra si de a fi deplin fericiti.
De asemenea, ma intreb cam ce vina ar avea un copil daca mama il blestema?(insa fara a avea motive strasnice, ci doar din pricina unor probleme ale ei ) Nu cumva ea il indeparteaza?Parintii trebuiesc ascultati , dar cand mama este mai necuviincioasa(in special scandal), ce este de facut? Din cate stiu , blestemul de mama se leaga.Doamne fereste!Dar daca copilul este nevinovat, Dumnezeu permite asa ceva?Ca copilul sa indure o viata intreaga greutatile unui blestem? Imi cer scuze ca v-am impovarat gandurile , dar aceste intrebari ma macina.Va multumesc!

Draga mea,

In ceea ce priveste dorinta parintilor as putea spune ca se da dovada de egoism si se incalca dreptul vostru la libertate. Trebuie sa explicati foarte frumos cum stau lucrurile si fara suparare. Mama care ar trebui sa aiba inima de mama ar intelege fara probleme!

Din cate stiu, blestemul se prinde atunci cand este "indreptatit"; ex fiul o bate pe mama si mama la durere il blesteama sa fie batut si el de fii lui ca sa vada cum e; am dat un exemplu, sigur ca este de dorit ca aceste blesteme sa nu existe pentru ca sunt vatamatoare de ambele parti. Cand blestemul este fara temei se intoarce asupra celui care il rosteste! Repet, e mai bine de milioane de ori ca aceste blesteme sa nu existe!
Explicati-i mamei ca ar trebui sa se bucure de fericirea voastra ca a blestema fiul nu e bine nici pentru ea; sa nu creada cumva ca astfel se va rezolva problema si va decide sa locuiasca impreuna cu ea.
Promite-ti-i ca nu e un capat de lume, ca o vizitati, ca o ajutati, etc. dar sa va respecte acest drept mai ales daca aveti o locuinta.

E bine sa discutati cu duhovnicul ei, si daca nu are un duhovnic mergeti si discutati cu preotul din parohie sau un preot care o cunoaste, trebuie sa cunoasca macar un preot, sigur isi va schimba opinia dupa ce va discuta cu un preot si va afla implicatiile blestemului!

Si e bine foarte sa aveti un pomelnic la Psaltire intr-o manastire!

Doamne ajuta!

[suflet si inima si constiinta]

În prealabil postat de gabriela8

Draga mea,

In ceea ce priveste dorinta parintilor as putea spune ca se da dovada de egoism si se incalca dreptul vostru la libertate. Trebuie sa explicati foarte frumos cum stau lucrurile si fara suparare. Mama care ar trebui sa aiba inima de mama ar intelege fara probleme!

Din cate stiu, blestemul se prinde atunci cand este "indreptatit"; ex fiul o bate pe mama si mama la durere il blesteama sa fie batut si el de fii lui ca sa vada cum e; am dat un exemplu, sigur ca este de dorit ca aceste blesteme sa nu existe pentru ca sunt vatamatoare de ambele parti. Cand blestemul este fara temei se intoarce asupra celui care il rosteste! Repet, e mai bine de milioane de ori ca aceste blesteme sa nu existe!
Explicati-i mamei ca ar trebui sa se bucure de fericirea voastra ca a blestema fiul nu e bine nici pentru ea; sa nu creada cumva ca astfel se va rezolva problema si va decide sa locuiasca impreuna cu ea.
Promite-ti-i ca nu e un capat de lume, ca o vizitati, ca o ajutati, etc. dar sa va respecte acest drept mai ales daca aveti o locuinta.

E bine sa discutati cu duhovnicul ei, si daca nu are un duhovnic mergeti si discutati cu preotul din parohie sau un preot care o cunoaste, trebuie sa cunoasca macar un preot, sigur isi va schimba opinia dupa ce va discuta cu un preot si va afla implicatiile blestemului!

Si e bine foarte sa aveti un pomelnic la Psaltire intr-o manastire!

Doamne ajuta!

Eu va multumesc foarte mult pentru aceste vorbe !Numai ca problema nu este chiar asa de simpla, deoarece este foarte greu de conversat cu mama prietenului meu. Mai mult el nu mai vorbeste cu ea de cativa ani ( am incercat eu sa-l conving macar sa n-o sfideze), insa ea este cea care l-a indepartat atat pe el , cat si pe restul familiei.Nu s-a intamplat insa ca prietenul meu sa o bata(Fereasca Dumnezeu), caci firea lui este blanda, si nici sa ii arunce vorbe urate. In schimb, a preferat sa se indeparteze.
Ii dai un deget, iti ia toata mana si te mai si injoseste...asta am simtit-o eu pe pielea mea care nu am incercat decat sa o ajut. Imi spune ca ma accepta asa cum sunt eu , ca ma apreciaza,dar cand imi spun punctul de vedere , si nu este in concordanta cu al ei, imi arunca vorba ca: Ce ?Nu esti nici prima nici ultima femeie!, numai ca pe fiul ei nu l-a consultat sa vada daca intr-adevar asa gandeste si nici nu il antreneaza in discutie. Ma atrage pe mine deoparte...(lasitate din partea ei, asta s-a intamplat ultima data cand am vizitat-o, insa in felul asta m-a invatat importanta diplomatiei : eu nu trebuie sa mai accept astfel de discutii fara a fi si prietenul meu de fata)

[gabriela8]

În prealabil postat de suflet si inima si constiinta

Eu va multumesc foarte mult pentru aceste vorbe !Numai ca problema nu este chiar asa de simpla, deoarece este foarte greu de conversat cu mama prietenului meu. Mai mult el nu mai vorbeste cu ea de cativa ani ( am incercat eu sa-l conving macar sa n-o sfideze), insa ea este cea care l-a indepartat atat pe el , cat si pe restul familiei.Nu s-a intamplat insa ca prietenul meu sa o bata(Fereasca Dumnezeu), caci firea lui este blanda, si nici sa ii arunce vorbe urate. In schimb, a preferat sa se indeparteze.
Ii dai un deget, iti ia toata mana si te mai si injoseste...asta am simtit-o eu pe pielea mea care nu am incercat decat sa o ajut. Imi spune ca ma accepta asa cum sunt eu , ca ma apreciaza,dar cand imi spun punctul de vedere , si nu este in concordanta cu al ei, imi arunca vorba ca: Ce ?Nu esti nici prima nici ultima femeie!, numai ca pe fiul ei nu l-a consultat sa vada daca intr-adevar asa gandeste si nici nu il antreneaza in discutie. Ma atrage pe mine deoparte...(lasitate din partea ei, asta s-a intamplat ultima data cand am vizitat-o, insa in felul asta m-a invatat importanta diplomatiei : eu nu trebuie sa mai accept astfel de discutii fara a fi si prietenul meu de fata)

Din pacate este o mama mai putin intelegatoare care incearca sa conduca viata fiului ei si imi pare foarte rau ca asta este realitatea.
E foarte bine ca in discutiile pe care la ai cu ea sa fie si prietenul tau de fata, orice ai de spus sa stie si el ca sa nu intri in bucluc gen tu spui una si ea sustine alta.
Ce sa zic? Eu cred ca tebuie sa discutati amandoi cu duhovnicul vostru si sa cereti binecuvantare pentru un canon pe care sa il faceti impreuna! Puteti cere Psaltirea, Acatistul Domnului Iisus Hristos, Acatistul Duhului Sfant, Acatistul Bunei Vestiri, Al Acoperamantului Maicii Domnului etc Sunt foarte multe care imi vin acum in minte dar nu trebuie sa le citesti pe toate ci alegi dupa sufletul tau si cu binecuvantarea preotului duhovnic ai sa vezi ca va fi bine! Si sigur ca inn rugaciunile pe care le faceti o pomeniti si pe ea...