Superb articol: Vocatia calugariei

[adam000]

În prealabil postat de sophia

Da dar totusi, monahul fuge de oameni, se izoleaza de ei. In felul asta ii ajuta?
Se pot ruga si printre oameni, asa cum o facem noi in biserica.

Monahul nu fuge de oameni, ci fuge de pacatele oamenilor, se izoleaza de pacat.
Numai un om care nu e el insusi vatamat de pacat poate ajuta pe altul sa depaseasca un anumit pacat. Altfel, daca doi oameni iubesc pacatul, cum crezi ca unul il va putea ajuta pe celalalt sa se lase de pacat? Ar fi ca doi orbi care se calauzesc unul pe celalalt. Doar unul care vede bine (nu e vatamat) poate sa calauzeasca un orb (pe cel vatamat).

Rugaciunea curata (venita din adevarata iubire crestina), neintinata de egoism si ipocrizie, o poate face numai un om care nu este vatamat de pacat. Din acest punct de vedere, parerea mea este ca in majoritatea cazurilor, noi nu ne rugam curat nici in biserica, pt ca atata timp cat in sinea noastra iubim un anumit pacat sau sintem vatamati de un anumit pacat, e cam ciudat (are o doza de ipocrizie si egoism) sa te rogi la Dumnezeu sa il vindece pe altul de un anumit pacat, cat timp noi iubim acel pacat (o atitudine ipocrita) sau sintem vatamati de acel pacat (un fel de "Doamne vindeca-l pe cutare de pacatul care ma vatama pe mine, ca sa nu ma mai vatame" este ceva egoist, nu din sincera iubire pentru binele fratelui nostru, ci din iubirea de sine ca sa nu mai fim noi vatamati de pacatul celuilalt) - nu ca asta er fi ceva rau (este doar o etapa) dar noi ar trebui sa tindem spre rugaciunea curata si catre adevarata iubire crestina.

Scuze ca trebuie sa plec.

P. S. (acum am vazut ce ai adaugat) - este chiar invers. A trai religos in societate inseamna a trai in credinta in societate, avandu-L pe Dumnezeu in suflet si privind spre Dumnezeu si spre semeni prin prisma iubirii in Hristos) cu tot ce inseamna asta (in primul rand iubirea crestina pentru aproapele, in care il ajuti pe semenul tau pentru binele lui si nu pt binele tau si vazandu-i pe toti cei din jur din societate ca fiind adevaratii tai frati uniti prin Hristos).
A trai social in religie inseamna ca te duci la biserica precum in societate (biserica e prilej de intalnire sociala - un fel de "societatea crestinilor care merg la biserica", fara o traire religioasa autentica marcata de iubirea crestina adevarata pt semeni, ci vazandu-ti de "interesul" tau, de ex te duci cu gandul sa te ajute Dumnezeu la ceva si sperand ca mersul la biserica te ajuta la implinirea acestui deziderat - traire individualista, iar ajutorul pe care il dai semenilor e pt ca te face sa te simti mai bine, tot pe tine - un soi de egoism)

[windorin]

Sfantul Ioan Scararul, in "Scara", spune: "Am vazut seminte de grau cazand langa drum, fara de voia lor, si facand spice si rod." Odata intrat in Biserica, fie in monahism, fie in casatorie, fiecare sa faca cele ale locului. Iar Domnul va binecuvanta. Daca insa va trai acolo unde nu va face cele de acolo, plata nu va lua, ba chiar pedeapsa.

În prealabil postat de Marius22

Nu sunt de acord cu cei care merg in manastiri pentru ca au suferit deceptii sau pentru ca viata in lume li se pare prea grea. Manastirea nu este nici loc de consolare si nici cale lipsita de responsabilitati si primejdii. Pana la urma manastirea inseamna tot "lume". Daca nu esti iubitor de comuniune in lume nu vei fi nici in manastire. Daca nu iubesti oamenii in viata de mirean, nu vei reusi sa iubesti nici fratii de manastire. Vei intampina multe ispite.

Adevarat. Astfel vad si eu lucrurile.
Dar odata intrat in manastire, fie din orice motiv, omul se afla in mana lui Dumnezeu.
Cine intra din motive lumesti (drame sufletesti ori materiale) acolo se poate schimba. Sunt sanse, desi nu certitudini.
Este bine a pasi pe o cale intelegand'o inca de la inceput.

[georgeval]

În prealabil postat de windorin

Sfantul Ioan Scararul, in "Scara", spune: "Am vazut seminte de grau cazand langa drum, fara de voia lor, si facand spice si rod." Odata intrat in Biserica, fie in monahism, fie in casatorie, fiecare sa faca cele ale locului. Iar Domnul va binecuvanta. Daca insa va trai acolo unde nu va face cele de acolo, plata nu va lua, ba chiar pedeapsa.



Adevarat. Astfel vad si eu lucrurile.
Dar odata intrat in manastire, fie din orice motiv, omul se afla in mana lui Dumnezeu.
Cine intra din motive lumesti (drame sufletesti ori materiale) acolo se poate schimba. Sunt sanse, desi nu certitudini.
Este bine a pasi pe o cale intelegand'o inca de la inceput.

Sunt de acord ca datorita providentei o persoana se poate schimba chiar daca a intrat din "motivele lumesti" invocate de tine, dar exista si riscul sa se sminteasca si mai mult, caderea sa fie cutremuratoare. Daca avem in vedere randuiala tunderii in monahism la fiecare intrebare adresata de staret, monahul trebuie sa raspunda ca "DIN DRAGOSTE PENTRU HRISTOS" a lasat toate.

[Marius22]

În prealabil postat de georgeval

Daca avem in vedere randuiala tunderii in monahism la fiecare intrebare adresata de staret, monahul trebuie sa raspunda ca "DIN DRAGOSTE PENTRU HRISTOS" a lasat toate.

Intrarea in monahism aduce cu sine un fapt antinomic. Monahul lasa toate ale lumii tocmai pentru a le regasi si a le reimbratisa cu adevarat, insa in mod nepatimas. Monahul, datorita dragostei fata de Hristos, nu se mai desfata de lume, ci numai de El prin intermediul acesteia. Lumea ii devine stravezie, o adevarata fereastra catre Hristos. De aceea, putem spune ca cel mai izolat pustnic este mai unit cu lumea decat noi, cei ce ne bucuram in chip felurit de ea, ramanand insa "lumesti".

[sophia]

Nu reusesc sa inteleg. Nu pot si pace.
Accept ca exista oameni care au credinta mare si se duc la manastire. Poate ca au si alte motive persoanle. E treaba lor si ii respect.
Renunta la casatorie, la copil, la serviciu lumesc, etc. Treaba lor.
Partea cealalta cu rugaciunea pentru lume, dupa ce au plecat din lume, nu pot s-o inteleg.
Adica nu inteleg ce are a face calugaria monahului X si Y si rugaciunea lui personala, cu mine, cu Dorin, cu Costel, cu Adrian. Adica se duc ei ca sa se roage pentru noi? Frumos ar fi, dar unde este scrisa regula asta, datoria asta a lor?
Si dupa ce ne-au parasit si s-au izolat de noi? Pentru ca noi, lumea nu este buna pentru ei...?
In fine, nu mai insist. Ramane asa. Fiecare cu crucea lui...

[Iubirea]

În prealabil postat de sophia

Nu reusesc sa inteleg. Nu pot si pace.......In fine, nu mai insist. Ramane asa. Fiecare cu crucea lui...

Sophia, dupa cate raspunsuri ti s-au dat numai aici pe forum la acest capitol...si tu in continuare spui ca nu intelegi, atunci imi pun si eu intrebarea: oare ai incercat vreo secunda sa intelegi, sau ai facut si altceva ca sa intelegi aceasta taina?

Mie imi este imposibil sa cred ca un om care doreste sa afle niste raspunsuri si citeste, cauta, mai pune si intrebari, se mai si roaga...pana la urma nu se va lamuri...poate ca nu a venit timpul pentru tine ca sa intelegi iar ca sa vina depinde doar de tine...cu cat vei face ceva in acest sens, cu atat vei intelege mai repede.

[sophia]

@Iubirea - nu este vorba de a citi sau cerceta.
Este vorba de a intelege/percepe sufleteste un lucru. Nu pot pricepe, asa cum nici monahii nu pot pricepe sensul si bucuria familiei, a copiilor.
Poate ca nici nu este cazul sa stiu despre monahie, sau sa scormonesc mai mult.
De abia pricep cele necesare mie intru credinta.
Ma surprinde ca multi dintzre voi par sa priceapa si sa stie atatea despre monahism si credinta in general si ma intreb cum de unora le este dat atat de mult si de usor...

[georgeval]

În prealabil postat de sophia

Nu reusesc sa inteleg. Nu pot si pace.
Accept ca exista oameni care au credinta mare si se duc la manastire. Poate ca au si alte motive persoanle. E treaba lor si ii respect.
Renunta la casatorie, la copil, la serviciu lumesc, etc. Treaba lor.
Partea cealalta cu rugaciunea pentru lume, dupa ce au plecat din lume, nu pot s-o inteleg.
Adica nu inteleg ce are a face calugaria monahului X si Y si rugaciunea lui personala, cu mine, cu Dorin, cu Costel, cu Adrian. Adica se duc ei ca sa se roage pentru noi? Frumos ar fi, dar unde este scrisa regula asta, datoria asta a lor?
Si dupa ce ne-au parasit si s-au izolat de noi? Pentru ca noi, lumea nu este buna pentru ei...?
In fine, nu mai insist. Ramane asa. Fiecare cu crucea lui...

Si pentru monah ramane valabila porunca "sa iubesti pe Domnul Dumnezeul Tau...........si pe aproapele tau ca pe tine insuti", iar rugaciunea pentru semenul tau este o forma de milostenie ca expresie a iubirii.

[SIZE=+2]Ce înseamnã sã fii ucenic?[/SIZE]
[SIZE=+1]Sã fii ucenic înseamnã sã te lasi îndrumat si modelat. Asta-i situatia de ucenic: sã te pleci cu mintea, sã nu stii tu mai multe decât cel care te îndrumeazã. Sã faci ceea ce a zis Domnul Hristos: sã mergi pe urmele Lui, sã-l urmezi pe cel care te îndrumeazã. Sfântul Apostol Petru, de pildã, la Pescuirea Minunatã, a zis cãtre Domnul Hristos: „Toatã noaptea ne-am trudit si n-am prins nimic, dar pentru cuvântul Tãu arunc mreaja în mare si pentru cã zici Tu" (Lc. 5, 5). Asta înseamnã sã fii ucenic. De aceea a putut fi Sfântul Apostol Petru ucenic, pentru cã s-a plecat cu mintea. Pãrintele Arsenie Boca zicea cã noi avem mintea care discutã cu Dumnezeu, în loc sã se supunã fãrã discutie. O astfel de minte avea Sfântul Apostol Petru la Cina cea de Tainã, când a zis: "Doamne, Tu sã-mi speli mie picioarele?" Si a auzit de la Domnul Hristos: "Ceea ce fac Eu acum tu nu întelegi, dar mai târziu vei întelege" (In. 13, 6-7). S-a împotrivit mai departe si atunci a zis Domnul Hristos: „Dacã nu te voi spãla, nu ai parte cu Mine" (In. 13, 8). De unde întelegem cã ucenicia este plecare de minte. Dacã nu te pleci cu mintea, dacã stii tu mai bine, dacã ai tu opinii care te scot de sub ascultarea fatã de duhovnic, în cazul acesta sau duhovnicul nu-i duhovnic, sau ucenicul nu-i ucenic. Sau amândouã.[/SIZE]

Arhimandritul
Teofil Pãrãian

[moldoveanu]

În prealabil postat de windorin

Sfantul Ioan Scararul, in "Scara", spune: "Am vazut seminte de grau cazand langa drum, fara de voia lor, si facand spice si rod."

Daca Sf. Ioan Scararul n-a mentionat sursa a comis "copyright infringement"
Era vorba de parabola din Sf. Evanghelie data de Iisus Hristos cu boabele care cad pe drum, pe langa etc