Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[delia31]

În prealabil postat de heorhe

Totusi n-as vrea ca discutia sa ia o intorsatura etimologica.

Sunt de acord ca trupul si alte obiecte sunt de oigine materiala si se descompun.
Dar sufletul desi nu e material, voi afirmati ca exista. Pot sa accept asta.
Deci daca exista atunci e creat, de Dumnezeu probabil.
Daca e creat, poate fi distrus, printr-un proces invers, tot de Dumnezeu probabil.
Iata ca vorbim despre ceva care nu exista (nu este material) ca si cum ar exista, se poate creea si distruge (Dumnezeu e atotputernic, poate distruge orice).

Asa in forma total de neinteles in care exista sufletul, totusi e creatie, si daca e creatie e materie, materia din care e format sufletul.

E, n-ar fi fost mai simplu pentru noi toti daca nici macar nu ar fi existat acest suflet ? Dar daca tot s-a intamplat sa se nasca sufletul nostru, nu e mai eficient ca el sa dispara la un moment dat ? De ce trebuie sa existe o lupta pentru curatarea sufletului cand ea ar putea sa nu existe. Adica de ce preferati chinul in locul nimicului ?

heorhe
am vrut sa precizez ca d.p.d.v. lingvistic, termenul ,,descompunere,, nu poate fi folosit cand e vorba de suflet.

tocmai am spus ca sufletul nu e material, ci e duh, spirit, pnevma, e suflarea Lui Dumnezeu care invaluie trupul omului , dar in acelasi timp, e ,,absorbit,,, in interiorul lui.

sau ca sa zic asa, sufletul e partea ,,soft,,, nepalpabila material dar sesizabila prin trasaturile specifice: ratiune, vointa, constiinta de sine, sentimente, afecte, toate trairile.
daca acestea nu se vad si nu sunt materiale, nu inseamna ca existenta sufletului poate fi pusa la indoiala.

daca noi n-am fi suflete, am fi doar fapturi biologice.
dar omul nu e o simplă „fiinţă vie“, asemenea tuturor celorlalte, ci trup cu suflet viu, apartinand celor doua lumi, materiala si spirituala. e singura creatura (trup-suflet) constienta de sine.

am zis mai sus, ca prin suflet suntem inruditi cu Dumnezeu-Fiinta-prin-excelenta.
daca ai inca dubii, iti sugerez sa citesti ce referiri face Scriptura cu privire la suflet (care nu e o sursa oarecare, ci e revelata chiar de Dumnezeu).


cat despre ce zici tu, ca ar fi mai convenabil ca sufletul sa se neantizeze, hombre, ce sa-ti zic, aici nu-i dupa preferinte. Dumnezeu face regulile.
si tocmai ca atunci cand le-a facut, asa le-a facut sa ne fie noua bine.


d.p.d.v. al unuia robit pacatului, cred si eu ca ar fi mai convenabil, dupa ce toata viata am facut numai ce mi-a trecut prin cap fara sa-mi pese de consecinte si de scopul pentru care m-a facut Dumnezeu.
pai asa, fiecare isi face propriile reguli, ca oricum nu o sa-l traga nimeni, niciodata la raspundere.
la sfarsitul vietii zice ,,m-am distrat, am facut ce am vrut, pe cei cu care nu m-am inteles, i-am anihilat, iar acum prin moarte ma neantizez si intru in nefiinta de dinainte de a fi existat,,. e absurd si ilogic. care-i atunci scopul vietii?


auzi intrebare, de ce preferam iadul in locul nimicului?
de parca vreo creatura poate schimba datul ontologic si poate sa faca sa nu fi existat niciodata.
asta-i nimicul - faptul de a nu fi existat niciodata.

nu prefera nimeni iadul, dar e singura alternativa ramasa daca respingem ce ne-a propus Dumnezeu.

iti sugerez o intrebare mai buna: de ce preferi nimicul in locul existentei impreuna cu Dumnezeu?
si oricat l-ai prefera, cum il obtii?
daca o creatura crede ca poate schimba ontologic ceva, think again.