Sociologia credintei

[Erethorn]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Însă, cauza cea mai importantă a scăderii procentului de practicanţi este relaxarea omileticii, fenomen care probabil că e şi mai evident în vest decât la noi. Timp de secole, lucrurile erau foarte limpezi: ca şi catolic, aveai obligaţiile A, B şi C, "C" fiind participarea la viaţa de credinţă, ceea ce presupune minimum liturghia în zile feriale, postul, o spovadă şi o cuminecare pe an. Nu era mult, dar nici puţin şi, respectând condiţiile A, B şi C, puteai fi sigur că te vei mântui. Acuma, mai rar aud despre obligaţii ecleziale la predică. Ceea ce aud este că ar fi foarte frumos să dăruiesc unor copii săraci ciorăpei, că atunci înseamnă că Îl încalţ pe Cristos. Să Îl ascult pe Cristos duminica şi să stau la masă cu El nu mai aud că ar fi necesar.

Aici aveti mare dreptate. Cred ca o singura data am auzit un preot care, la omilie, a recomandat expres frecventarea Sf. Liturghii, si anume in scopul de a auzi Cuvantul Domnului.

Nu am auzit o singura omilie despre Sf. Euharistie, sau despre Sacramentul Reconcilierii.

In ceea ce priveste participarea tinerilor la Liturghi duminicala, pot sa spun ca la biserica mea intra destul de multi, ba chiar si cu copilasi mai mici sau mai mari. Sunt destule cazuri in care parintii trebuie sa intre sau sa iasa sau sa se plimbe prin navele laterale pt. a-si potoli din plans copii de 1 sau 2 ani.
Sunt si grupe de tineri, cu varii activitati, iar muzica de duminica o asigura tot tinerii.